O nouă lună, o nouă provocare de a aduce în lumina tiparului, între paginile lucioase ale revistei Coolt Neamț, încă o personalitate demnă de întreaga noastră prețuire și recunoștință.
Nicoleta Bîrnat este, de această dată, personajul principal al rubricii Implicare Socială. Este omul care și-a dedicat peste 20 de ani din viață asistenței sociale. A fost director adjunct al Centrului pentru persoane cu handicap Sancta Maria Piatra-Neamț, din 2003 până în 2006 a fost inspector social pe județul Neamț, pentru ca mai apoi să devină directorul Complexului Rezidențial de Servicii Sociale Păstrăveni.
Absolventă de științe juridice și psihologie, master în administrație publică și relații internaționale, Nicoleta Bîrnat este omul care și-a pus toate cunoștințele dobândite în slujba asistenței sociale și a dezvoltării proiectelor ce au drept scop crearea unei vieți mai blânde pentru persoanele cu dizabilități.
Despre empatie, dragoste și dedicarea din domeniul asistenței sociale, într-un interviu emoționant, pe care vă invităm să-l deslușiți în rândurile următoare:
1. De ce asistență socială? Ce v-a atras spre această lume?
Nicoleta Bîrnat: În ianuarie 2002 am luat contact cu o lume diferită, despre care nu știam nimic. Am participat la un examen din dorința de a schimba ceva în viață și am ajuns director adjunct la Casa Sancta Maria, un centru construit de o fundație din Olanda, al cărei reprezentant, domnul Lempers, s-a încăpățânat timp de mai mulți ani să îl termine. Munca în acest centru mi-a dat peste cap tot ceea ce știam despre viață! Nimic nu a mai fost la fel. Să ai în grijă persoane vulnerabile pe care le poți ajuta, te schimbă ca om și mă bucur că lucrez în acest domeniu. Cu siguranță eu și colegii mei avem alte valori, știm să mulțumim Domnului pentru fiecare zi în care ne putem mișca, vedea, auzi și înțelege.
2. Considerați a fi special profilul psihologului care activează în domeniul asistenței sociale?
Nicoleta Bîrnat: Atunci când îți desfășori activitatea într-un centru pentru persoane cu dizabilități, trebuie să fii OM cu „suflet mare” și să ai o mare capacitate empatică. Ești parte din familia lui și ai datoria să îl faci fericit.
3. Cum considerați că a evoluat, în timp, asistența socială în România?
Nicoleta Bîrnat: Prin parteneriatul pe care îl avem cu partea germană, am luat contact cu asistența socială în acest domeniu din Bavaria. Am fost norocoși din acest punct de vedere, întrucât am mers pe drumuri bătătorite și am fost la început Centrul Pilot, deschizător de drumuri în ceea ce privește activitatea în centre pentru persoane cu dizabilități. În Bavaria, serviciile oferite sunt personalizate, fiecare beneficiază de ceea ce are nevoie încă de la naștere. Mă bucură faptul că și la noi, în ultimii ani, există preocupare pentru oamenii aflați în nevoie și că se încearcă o îmbunătățire a calității vieții.
4. Ce presupune lucrul cu asistați cu handicap neuropsihic?
Nicoleta Bîrnat: În general, munca aceasta cu persoane speciale este grea. Iar lucrul cu cei care au acest tip de dizabilitate este și mai greu, pentru că trebuie găsit un mod de comunicare cu fiecare în parte. Comunicarea este esențială, la fel de valabilă ca în orice familie. Trebuie să îi cunoaștem ca să identificăm nevoia, tristețea, bucuria, totul trebuie împărtășit! Lucrăm cu suflete prizoniere într-o altă lume, iar înțelegerea este temelia reușitei.
5. Care sunt, în prezent, serviciile asigurate de Complexul Rezidențial de Servicii Sociale Păstrăveni și pentru câți beneficiari?
Nicoleta Bîrnat: Complexul Rezidențial Păstrăveni are șase centre: Centrul pentru Viață Independența, patru centre de abilitare și reabilitare și un centru de îngrijire și asistență. Asigurăm găzduire, îngrijire și asistență unui număr de 197 de tineri. Serviciile oferite sunt diverse, de calitate și acoperă nevoia de servicii medicale precum și a programelor de recuperare și reabilitare și de integrare socială. Astfel, specialiști ca psiholog, kinetoterapeut, logoped, asistent social, medic, asistent, pedagog de recuperare, instructor, împreună cu infirmier și restul personalului administrativ contribuie la creșterea calității vieții, creând un mediu de viață cât mai prietenos și apropiat de cel din afara instituției, asigurând prin măsurile luate confortul fizic și psihic al beneficiarilor, cât și menținerea unei stări bune de sănătate fizică și mentală.
6. Care sunt cele mai importante proiecte derulate, de-a lungul timpului, în cadrul Complexului Rezidențial de Servicii Sociale Păstrăveni ?
Nicoleta Bîrnat: Atât tinerii cât și personalul din centru au fost și sunt norocoși că există acest parteneriat cu partea germană. Faptul că regretata doamna Barbara Stamm și echipa dumneaei au venit imediat după revoluție și au vrut să schimbe soarta unor copii greu încercați de viață a făcut ca în Păstrăveni să se dea startul unor proiecte care poartă amprenta responsabilității germane. De-a lungul timpului, au fost construite și dotate opt clădiri și una a fost renovată, din care cinci sunt case de locuit, un pavilion administrativ și două clădiri pentru ateliere. Putem spune că au fost proiecte de amploare care au durat ani și în care au fost investiți atât bani cât și suflet. Demn de remarcat este faptul că în tot acest timp, colaborarea între partea germană și cea română a fost un model de bună practică și interesele comune au făcut că în dezvoltarea centrului să nu existe disfuncționalități. O altă schimbare adusă centrului a fost transformarea din centru pentru copii, în centru pentru adulți. Nevoia a venit din faptul că s-a dorit să se ofere o „casă și o familie” copiilor din centru. Această schimbare a necesitat o nouă serie de proiecte, atât în crearea de ateliere de terapie ocupațională, cât și în profesionalizarea personalului. Fiecare etapă a fost și este o provocare, grea dar plăcută.
7. Ce considerați a fi cu adevărat o reușită în lucru cu acest tip de asistați? Care sunt principalele lor nevoi psihoemoționale?
Nicoleta Bîrnat: Ați fost vreodată îmbrățișați cu drag? V-a zâmbit cineva fără să aibă nici un interes? Vă spune cineva sincer și dezinvolt că v-a așteptat și că îi era dor? Ați citit în ochii cuiva bucuria pentru lucruri ridicol de mărunte că aproape vi s-a făcut rușine că vă doriți mai multe de la viață? Aceasta este reușita noastră! Să facem oamenii fericiți! Să le aducem un strop de bucurie, dar trebuie să recunosc că ei ne bucură mai mult.
Trecând peste nevoile de bază, nu ne deosebim, cu toții avem nevoie de iubire, de dragoste. Crearea unui climat prietenos este condiție importantă în formarea și dezvoltarea persoanelor cu nevoi speciale, în vederea integrării și adaptării sociale.
8. Ce tip de activități se desfășoară în cadrul atelierelor de terapie ocupațională și care este rolul acestora?
Nicoleta Bîrnat: Avem șase ateliere de terapie ocupațională, de abilitare manuală, cinci în care se lucrează obiecte de mic artizanat și croitorie, precum și un atelier de tâmplărie. Mai avem și o microfermă. În cadrul atelierelor își desfășoară activitatea în jur de 70 de tineri. În afară de faptul că în cadrul atelierelor se produc bunuri necesare în complex sau se efectuează reparații, munca în ateliere este o modalitate de terapie și de dobândire a abilităților necesare pentru angajarea pe piața muncii. Avem 12 tineri angajați cu contract de muncă pe timp limitat. Mulțumesc firmelor care au avut încredere și au fost deschise la lucrul cu persoane cu dizabilități.
9. Care sunt următoarele proiecte care pot fi implementate în cadrul Complexului Rezidențial de Servicii Sociale Păstrăveni?
Nicoleta Bîrnat: Ne gândim tot timpul ce ar trebui să mai facem ca să transformăm complexul într-un „acasă” pentru tinerii noștri. Am dori să găsim un proiect finanțat de la minister, eventual, să transformăm un spațiu verde într-un parc pentru persoane cu dizabilități, să înființăm o cultură de lavandă, să mai identificăm firme care să ia în calcul angajarea persoanelor cu nevoi speciale, să dotăm și să înnoim mobila în camerele tinerilor. Lucruri sunt foarte multe de făcut, dar asta nu ne descurajează, dimpotrivă, ne ambiționează să le rezolvăm.
10. Ce vă împlinește în muncă dumneavoastră?
Nicoleta Bîrnat: Oricine lucrează în domeniul asistenței sociale este împlinit atunci când poate ajuta. Dacă la finalul unei zile, săptămâni, sau luni, am făcut viața cuiva mai frumoasă, am alinat un suflet și am văzut lumina bucuriei în ochii cuiva, pot să mă consider un om împlinit. Părerea mea este că nu există ceva mai frumos. Este greu, dar satisfacția este pe măsură. Uneori nici binele nu se face ușor!
11. Dacă ați avea puterea să faceți o schimbare pentru asistații cu handicap neuropsihic, ce fel de schimbare ați face?
Nicoleta Bîrnat: Persoanele cu acest tip de dizabilitate sunt diferite, abordarea lor este individuală, ceea ce îi face bine unuia, pe celălalt poate să îl deranjeze, nu sunt reguli general valabile la toți. Mulți dintre ei sunt dornici de interacțiune cu comunitatea, alții nu părăsesc casele lor, unii sunt bucuroși de musafiri, alții sunt deranjați, unii vor să facă câte ceva, alții vor doar să privească pe fereastră, dar cu toții au nevoie de dragoste și iubire. M-aș bucura ca în comunitate să fie priviți și primiți ca oameni normali. Granița este atât de fragilă… Să ne purtăm cu ei așa cum ne-ar place să se poarte cineva cu noi sau cu cei dragi nouă. Schimbarea este în puterile noastre, trebuie doar să vrem. Putem face ceva pentru persoanele cu nevoi speciale dacă gândim în perspectivă, dacă recuperarea se face de la vârste fragede, dacă există preocupare și interes ca pentru fiecare să existe un program individual, să îi facem utili societății, își doresc și ei asta!
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
