Cel mai dificil a fost să conving oamenii să aibă încredere în mine, dezvăluie jurnalistul pentru care tinerețea nu a fost un atu
Ne bucurăm la Cafeneaua Culturală din luna noiembrie de revederea cu pietreanul Radu Andrei Tudor, cunoscut și îndrăgit prezentator tv. Un mai vechi colaborator al Centrului pentru Cultură de la Neamț, prezent la parte dintre evenimentele organizate de instituția noastră, în calitate de amfitrion, Radu sau Ducu – cum îi spun apropiații, ne dezvăluie amănunte de pe parcursul carierei sale, dar și detalii despre viața personală.
Născut în orașul de la poalele Pietricicăi, invitatul nostru și-a început cariera în televiziune la vârsta de 12 ani, la un post local. Este absolvent al Facultății de Jurnalism și la un moment dat a fost responsabil cu mass media pentru Primăria Municipiului Piatra-Neamț. La București a lucrat mai întâi ca reporter, apoi ca prezentator pentru posturile Naţional TV şi N24. Din primăvara anului 2011, Radu Andrei Tudor și-a făcut debutul în echipa redacțională a „televiziunii de știri a românilor“, în prezent fiind prezentatorul Telejurnalului de seară la TVR1. Pasionat de sporturile de contact, alături de Andrei şi Bogdan Stoica, campioni mondiali SuperKombat, Radu a iniţiat o campanie împotriva violenţei în şcoli.
De unde dorința la un copil, adolescent de 12 ani, să lucreze în televiziune?
Radu Andrei Tudor: Nu știu dacă televiziunea m-a ales pe mine sau eu am ales televiziunea! La acea vreme se făcea un fel de caravane în școli, iar televiziunea locală la care urma să lucrez făcea promovare prin unitățile de învățământ. Doreau să aibă o emisiune pentru copii și căutau un prezentator. Am spus o poezioară, am cântat un cântecel și am stat de capul lor până am dat drumul la emisiune. Am luat totul ca pe-o joacă, fără să conștientizez nimic. Dând timpul înapoi, îmi dau seama că îmi plăcea să mă joc în casă amenajându-mi studiouri, dădeam filme, întindeam cabluri. Eram mai pasionat de partea tehnică. Aveam o aplecare spre televiziune, deși televiziunea la acea vreme era greu de definit conceptual. Așa s-a întâmplat intrarea mea în televiziune. Nu am conștientizat absolut deloc ce înseamnă să apari în fața a zeci, sute, mii de oameni.
Îți mai amintești care au fost cele mai mari provocări prin care ai trecut pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus?
Radu Andrei Tudor: Cel mai dificil a fost să conving oamenii să aibă încredere în mine, dată fiind vârsta fragedă. Cam peste tot pe unde am lucrat, în toate redacțiile sau televiziunile, am fost cam cel mai mic. A fost nevoie să depun, poate, muncă dublă pentru că eram privit ca un copil și mai toți se gândeau: „Ce știe el să facă? Câtă încredere să am în el?“. Cred că aceasta a fost provocarea cea mai mare. Vârsta nu a fost un atu. Pe parcursul carierei am făcut muncă suplimentară pentru fiecare redută câștigată. Când m-am angajat la TVR, aveam 21 de ani. După ce am dat concursul și am dat probele care au fost super grele, când a venit momentul angajării mi s-a spus că s-a strecurat o greșeală în CV, și anume, anul nașterii. Am verificat și am spus cu un sfert de gură că este corect. Reacția a fost: „Cum? Am angajat un băiat de 21 de ani ca să-l scot pe post, să prezinte Telejurnalul Matinal?“ Păream puțin mai matur, iar experiența din CV mă ajuta să par că am mai mult.
Ce au reprezentat pentru tine și cariera ta momentul când ai câștigat concursul la TVR?
Radu Andrei Tudor: Eu nu am fost cu pata pusă pe TVR, nu am vrut musai acolo, dar s-a ivit o conjunctură. În momentul în care s-a ivit concursul la TVR, eu făceam monitorizarea de presă pentru o instituție publică din Piatra-Neamț și făceam naveta la București. În weekend lucram pentru Național TV și N24. Făcând acea monitorizare de presă am dat peste o informație că TVR caută „fețe noi“ pentru prezentarea programelor de telejurnal. Am încercat să fac rost de un contact să aflu mai multe informații și am trimis un CV și un CD cu un demo, și cam atât, fără să-mi pun mari speranțe. M-am dus în zilele următoare la poarta Pangrati de la TVR, am lăsat dosarul de înscriere, iar peste două săptămâni am primit un telefon de la producătoarea generală, care mi-a comunicat că trebuie să vin să dau concursul. Eram într-o perioadă bună din viața mea, lucram la Piatra-Neamț, câștigam bani, eram și acasă cu părinții, îmi satisfăceam și dorința de a face televiziune la nivel național în weekend, nu mă gândeam neapărat că voi câștiga concursul la TVR! Am intrat în malaxorul probelor la TVR și mi s-a spus așa: „Dacă nu te vom suna până vineri, la ora 17.00, înseamnă că nu ești tu câștigătorul! Dacă te sunăm, practic, ești angajat!“. Știu că în vinerea aceea încercam să fac absolut orice să treacă timpul mai repede, iar la 16.50 mi-a sunat telefonul cu prefix „021“. Era producătoarea de la știri, care m-a felicitat că sunt angajat și în două săptămâni voi fi la pupitrul știrilor. A fost una dintre cele mai spectaculoase vești ale vieții mele! A fost un pas care m-a definit, a fost o cărămidă mare la cariera mea. De acolo nici nu știu să explic cât de multe momente de satisfacție profesională au venit, pentru că fiecare an aducea un plus. Am reușit să cresc destul de repede în TVR, am absorbit tot ce se putea și, cu răbdare, am vrut să învăț. Au fost și momente grele la început, întrucât pentru a prezenta telejurnalul matinal trebuia să fiu la 3.10 dimineața la muncă. Era o echipă destul de mică pe partea de telejurnal matinal, pentru că până atunci fuseseră programe de divertisment dimineața. Munceam mult, la 6 dimineața când intram în emisie eram după multe ore de muncă.
Unde se simte jurnalistul Radu Andrei Tudor cu adevărat confortabil? La pupitrul știrilor sau pe platourile unei emisiuni de divertisment/ informative?
Radu Andrei Tudor: Mi-am dat seama, fără să par lipsit de modestie, că sunt foarte versatil și mă adaptez repede. A fost un moment, de exemplu, când se întâmplase ceva cu prezentatorul de la Telejurnalul de la 20.00, iar eu eram într- o emisiune de prime time de la 18.30 la 20.00. Am trecut din zona de divertisment, artiști și distracție, în 5 minute, la pupitrul știrilor. A fost un caz singular, un accident, dar ce vreau să spun cu treaba aceasta este că reușesc să intru imediat în starea necesară pentru produsul pe care-l prezint și-mi vine relativ ușor să le fac pe amândouă. Cred, însă, ținând cont și de părerea unor specialiști cu care am lucrat, că am niște date de la mama natura care mă recomandă a fi un bun prezentator de știri. Asta nu înseamnă că voi spune „nu“ unui proiect de emisiune de infotainment. Pe divertisment nu sunt cel mai bun „bufon“. Mi-a explicat o mare producătoare de emisiuni de divertisment că atunci când faci astfel de emisiuni, nu trebuie să ai foarte tare activat simțul ridicolului. Iar eu cred că-l am. Pe mine dacă mă pui să cânt, să dansez sau să „mă prostesc“, nu-mi iese foarte bine. Și atunci prefer să stau într-o zonă de news sau infotainment, unde pot să mă simt în largul meu. A trebuit să particip la o emisiune, la TVR, unde trebuia să fac karaoke. Am înregistrat momentul, l-am șters, iar l-am înregistrat, până s-a spus: „Scoatem momentul, cu Radu nu facem!“.
Cum gestionezi emoțiile, fiind live în fața camerelor de luat vederi? Dar pe scenă?
Radu Andrei Tudor: Răspunsul stă în trecut. Dacă eu când m-am angajat în televiziune nu am conștientizat și am luat totul în joacă, acel trac, frica de camere, nu m-a cuprins. A sta în fața camerelor, pentru mine, e un fel de a trăi. Copilul Radu nu a avut probleme de emoție. Pe mine nu mă gâtuie emoțiile, să nu mă lase să-mi fac treaba așa cum ar trebui. Teama, frica de scenă sau de camere nu m-au cuprins niciodată. Tratez lucrurile cu foarte mult calm și cred că asta mă ajută.
Cât de mult ți-a schimbat viața căsătoria și venirea pe lume a micuțului David Andrei?
Radu Andrei Tudor: Mult, foarte mult. S-au întâmplat și foarte repede lucrurile la mine. Deocamdată nu resimt situația la nivelul de a rupe din implicarea profesională! Fiul meu este micuț și are nevoie de mămica lui. Mi-am dat seama că după ce ai un copil, trebuie să lupți și mai mult, nu poți să deturezi motoarele. Este vorba despre responsabilitate! Când te uiți la copilul tău îți dai seama că nu este ceva pe perioadă determinată, trebuie să fii responsabil toată viața. Asta te face să vrei să lupți pentru viitor și cred că e cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.
Uneori te mai plângi în online că nu ești lăsat să dormi în voie dimineața…
Radu Andrei Tudor: E de amuzament. Nu a reușit niciodată să mă supere cu adevărat. De câte ori m-a trezit, deși am avut nopți când veneam de la evenimente la 2 sau 3 noaptea, iar dimineața la 8 sau la 9 trebuia să mă trezesc, nu m-am supărat niciodată pe el. Postările sunt modul meu de a face haz de necaz. Noi petrecem mai mult în weekend timp împreună, căci atunci stau cu el. De vineri îmi intru în rolul de tătic. Ne înțelegem bine! Când mă vede râde și asta mă face să mă simt foarte bine.
Trăim într-o perioadă în care cu toții ne plângem de timp liber. Cum împarți timpul între activitățile profesionale, pasiuni și familie?
Radu Andrei Tudor: Am reușit să găsesc un echilibru, pentru că la un moment dat eram într-un enorm dezechilibru în această zonă. Crezul meu în viață este că tot ce e mult strică, tot ce nu e cu măsură nu face bine, și mi-am proiectat să am timp și de familie, să fac sport și să fiu și la muncă, să-mi îndeplinesc toate sarcinile. Dar echilibrul a venit după mulți ani de muncă. După ce muncești mult, încep să se așeze lucrurile într-un mod care să te avantajeze și pe tine, dar repet, asta după mult timp.
Apropo de sport, cei care te urmăresc știu că tu ești pasionat de sportul de contact. Te vedem și în ring?
Radu Andrei Tudor: Nu, în ring, nu. Ar însemna daune pentru știri și eu trebuie să prezint Telejurnalul. Sincer, nu știam că am pasiunea aceasta pentru sporturile de contact. Am descoperit-o târziu. Am făcut Liceul Sportiv, am făcut handbal din clasa a V-a, nu am fost vreun strălucit, dar îmi plăcea ideea de sport. Când am venit în București, simțeam nevoia să merg undeva să descarc toate energiile negative acumulate și am descoperit această ramură a sportului, kickboxul și boxul. Am avut cei mai buni oameni alături, care m-au învățat corect acest sport. În primul rând, m-au învățat primele reguli în caz de o bătaie, cum trebuie să cazi să nu-ți rupi coloana, autoapărare și apoi atac. Mi-a făcut foarte bine pentru dezvoltarea mea și cel mai mare câștig a fost pentru psihicul meu.
Care sunt persoanele care ți-au marcat traseul profesional?
Radu Andrei Tudor: Sunt multe, e o listă lungă. Sper să nu se supere nimeni. Aș începe cu Lucia Ciocârlan, de la TeleM și 1TV Neamț, care era directoare. Există și un anume om politic care m-a sprijinit tot de la Neamț. Apoi, Georgiana Delurințu, de la Realitatea TV. Ea m-a învățat tot ce înseamnă știri. Cornelia Pană, de la TVR, Ioana Radu, tot de la TVR și Nicoleta Popa, de la Național TV se regăsesc și ele pe lista scurtă. Acestea sunt persoanele care „m-au făcut om mare“.
Cum proiectezi viitorul tău profesional?
Radu Andrei Tudor: Vreau să fac în continuare televiziune, că altceva nu știu să fac la fel de bine, dar vreau să mă dezvolt și pe partea de afaceri. Vreau să trag și pentru mine și cred că-mi voi dezvolta o afacere care să nu aibă legătură cu ceea ce fac acum. Cred că mi-ar plăcea în zona comercială, să creez ceva, să fac un produs al meu pe care să-l vând. Piață de desfacere îmi doresc să am și la Piatra-Neamț.
Cel mai bun sfat pe care l-ai primit în viață este …?
Radu Andrei Tudor: „Să nu-ți fie frică să greșești!“. Este un sfat primit de la Irina Radu, fosta președintă a Televiziunii Române. Aveam o ușoară teamă să nu greșesc pe tv, la știri, și mi-a explicat că a greși e omenește și a fi uman te ajută să treci dincolo de ecran, să fii ca telespectatorii. Ei iubesc oamenii cu imperfecțiuni, iubesc oamenii care greșesc. Oamenii nu iubesc perfecțiunea! Așa mi s-a explicat.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
