Cuvântul baroc vine din limba franceză – baroque (bizar, ciudat) – și portugheză – barocco (perlă cu formă neregulată, asimetrică).
Din însăși etimologia cuvântului baroc reies trăsăturile noului stil muzical apărut în apusul și centrul Europei, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Acest curent muzical se mai numește și Preclasicism, fiind puntea de legătură între Renaștere și Clasicism.
Caracteristicile acestei epoci estetico-muzicale se regăsesc în libertatea și fantezia exprimării, grandoarea formelor, bogăția ornamentală, apariția în muzică a noi forme și genuri, inventivitatea și diversitatea creației, realizarea primei sinteze în muzică dintre vocea umană și instrumente.
Trăsături pe larg ale epocii estetico-muzicale
Melodica barocă are suport verbal și tonal, acesta din urmă tot mai bine precizat. Apariția temei are calitatea de a fi modificată și prelucrată. În ce privește ritmul, apare sistemul metric (bara de măsură, măsuri). Sunt folosite, de asemenea, ritmuri interioare, durate dublate (augmentate) și durate înjumătățite (diminuate). Deși ritmul rămâne strâns legat de melodie, se observă totuși o subordonare.
Alte apariții mai sunt: portativul, nuanțele, durata notelor, măsurile și accentele.
În privința timbrului, instrumentele devin treptat mai importante decât vocea. De altfel, Barocul este perioada când apar constructorii de orgă, instrumente de suflat, precum și vestitele familii italiene de lutieri: Stradivari, Amatti, Guarneri. Tot acum, a fost construit primul pian, de către Bartolomeo Cristofori, în anul 1770.
Plurimelodia este reprezentată prin polifonie – organizarea muzicală după principiul tonal, vertical; monodie – melodie acompaniată; omofonie – înșiruiri acordice cu mers izoform, în valori egale.
Ca forme și genuri reprezentative pentru Baroc se disting forme muzicale – suita, fuga, rondo, variațiunea polifonică (ciaccona, passacaglia); genuri muzicale – suita, partita, sonata, fuga, invențiunea, concerto-grosso, gen improvizatoric (toccata, preludiu).
Tot acum apar și genuri muzicale vocal-instrumentale: opera și genul religios: cantata, oratoriul, pasiunea și missa.
Dintre reprezentanții de seamă amintim aici pe Tomaso Albinoni, Domenico Scarlatti, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi. Însă, cei mai cunoscuți rămân cei doi titani, Georg Friedrich Händel (1685-1759) și Johann Sebastian Bach (1685-1750).
În seria următoare, vom prezenta pe larg viața și creația acestor doi mari compozitori preclasici.
Autor articol: Prof. Daniela IACOB
