Ca epocă stilistică, Clasicismul se încadrează cronologic între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul cel de al XIX-lea veac, iar ca noțiune estetică, echivalează ca sens cu cel de echilibru, soliditate, simplitate, sobrietate și perfecțiune, mai cu seamă în a doua perioadă, cunoscută sub numele de „Clasicism vienez”.
Cei trei mari corifei – Haydn, Mozart și Beethoven – adoptă ca metodă principală de exprimare muzicală simfonismul.
În Clasicism, armonia este un element principal de limbaj și se caracterizează prin transparență, simplitate, claritate.
În ceea ce privește melodica, aceasta se manifestă în teme al căror conținut poate fi prelucrat și variat, strâns legat de ritmică. Așadar, în Clasicism ritmul devine la fel de important ca melodia. Dinamica este și ea tot mai folosită, prin treceri și apariții bruște de la piano la forte și invers. Accentele sunt tot mai pronunțate și multiple: tonice, ritmice și de expresie.
Plurimelodia este reprezentată în trei planuri: monodia acompaniată, polifonie, omofonie. Timbrele evoluează și ele. Apar instrumentele de suflat, din lemn și alamă, precum și cele de percuție, iar tehnica vocală capătă nuanțe specifice, bazate mai mult pe frumusețea melodică și nu pe virtuozitatea vocilor.
Tot acum se renunță la cântăreții castrați și se folosesc mai mult vocile (timbrele) de femei.
Ca forme muzicale clasice se evidențiază: sonata tripartită, bitematică; liedul mono, bi, tri, tetrapartit; rondoul; tema cu variațiuni. Iar ca genuri clasice se disting: sonata, simfonia, cvartetul de coarde, concertul.
Dintre genurile vocal-instrumentale, le amintim pe cele religioase – misse, cantate, oratorii – și opera.
Cei trei clasici vienezi au abordat același limbaj muzical clasic referitor la melodie, ritmică, plurimelodie, forme și genuri, fiecare dintre ei evidențiindu-se într-un anume fel, privind mai ales genurile muzicale. De pildă, Haydn a definitivat genul de simfonie clasică și este denumit „părintele” genului de cvartet de coarde, ca gen și formație (grup).
Creația lui Mozart este diversă, variată, iar stilul mozartian este caracterizat prin două dimensiuni: istorică și estetică. Cunoscând toate tipurile de operă din Europa – seria comică, buffă, singspielul italian, francez și german – acestea l-au ajutat să creeze suprema sinteză în operă, „drama giocoso”, opera Don Giovanni.
Despre Beethoven, spun istoricii muzicali că a fost deopotrivă clasic și romantic.
În ceea ce privește viața și creația muzicală ale celor trei mari clasici vienezi – Haydn, Mozart și Beethoven – vom reveni în numărul viitor.
Autor articol: Prof. Daniela IACOB
