Cafeneaua culturală

Istoria artelor – Muzică: CORIFEII MUZICII RENAȘTERII

Istoria Artelor – Muzică:CORIFEII MUZICII RENAȘTERII

Ne referim în materialul de față la cei mai de seamă reprezentanți ai muzicii din perioada Renașterii. Aceștia au fost Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso și Claudio Monteverdi.

Giovanni Pierluigi da Palestrina (1526-1594) s-a născut la Palestrina (de unde și numele său, de la anticul Prenestre) într-o familie de vază, părinții fiind proprietari de vii, păduri și case.

La vârsta de zece ani îi moare mama. Opt ani mai târziu, devine organist în orașul natal. În 1547, se căsătorește cu Lucrezia Gori. În același an, noul Papă, Giovanni del Monte, remarcând talentul neobișnuit al tânărului organist, îl cheamă la Catedrala San Pietro din Roma. Însă, viitorul Papă Pietro Caraffa va concedia toți muzicienii laici și căsătoriți.

Abia în 1568 revine la conducerea Capelei papale, sub pontificatul lui Pius al V-lea.
Rămânând văduv, se gândește la preoție, dar renunță la intenție și se recăsătorește cu o văduvă bogată.
În anii următori publică câte o culegere de lucrări, la Roma și Veneția, și se bucură, totodată, de recunoașterea unanimă, fiind considerat cel mai valoros muzician al timpului său. Este numit „oceanul care adună apele tuturor fluviilor“ și „Princeps Musicae“.
Dispare din această viață în apogeul forței creatoare, la vârsta de 68 de ani.
Palestrina a compus 103 messe, 600 de motete, 42 de psalmi, 200 de madrigale sacre și profane, nouă ricercari pentru orgă.

Orlando di Lasso sau Orlandus Lassus (1532-1594) s-a născut la Mons, în apropiere de Anvers (astăzi în Belgia), pe țărmul Mării Nordului. Istoria îl va descrie ca pe un copil minune, căci vocea sa era de o mare puritate și frumusețe atunci când cânta în corul Catedralei din orașul natal.
Crescând, se mută pe rând la Palermo, Milano și, în cele din urmă, la Roma, unde devine capelmaistru, la St. Jean de Latran, după moartea părinților, la Anvers.
La Veneția, încep să îi apară primele lucrări, ceea ce înseamnă că valoarea sa de compozitor este recunoscută încă din timpul vieții.

În anul 1590, suferă un atac de cord, urmat de o cădere morală și fizică. Moare la München, în 1594. Deși a avut un final de viață trist, opera sa este una optimistă, cu precădere luminoasă, cu rare învolburări dramatice.

A compus 100 de culegeri cu madrigale și motete, însă tipărirea operei integrale a lui Lasso nu s-a încheiat până astăzi.

Claudio Monteverdi (1567-1643) s-a născut la Cremona, oraș cunoscut pentru lutierii[1] celebri: Stradivarius, Amatti, Guarnieri. S-a căsătorit cu Claudia Cattanero și a avut trei copii.
Compozitor, violonist, cântăreț, Monteverdi este considerat primul reprezentant important al operei serria (Arianna și Orfeo), punte între Renaștere și Baroc. Pe lângă cele două opere, a mai scris alte 12, care, din păcate, s-au pierdut.
Moartea soției îi provoacă o depresie cumplită din care își revine cu ajutorul muzicii sale de operă.
În anul 1632, după jefuirea orașului Mantua și după ciuma care a lovit Veneția, Monteverdi devine preot, nu înainte de a obține Diploma de medic.
Cu un an înainte de moartea sa, în 1643, a compus opera L’incoronazione di Poppea.
A fost un maestru al madrigalurilor, compunând nouă volume. A creat și muzică religioasă, pagini de o mare frumusețe.

[1] Lutier = creator de viori

Autor articol: Prof. Daniela IACOB