În amplul spațiu carpato-dunăreano-pontic, de pe la jumătatea celui de al treilea mileniu î.Hr, arată descoperirile arheologice, viețuiau geto-dacii, un popor denumit diferit de sursele istorice. Daci erau denumiți locuitorii din actuala Transilvanie, în timp ce oamenii din zona Munteniei și a Dobrogei, până în Basarabia, erau cunoscuți drept geți.
Daco-geții trăiau, așadar, la Nord de Dunăre, fluviul care străbate jumătate de Europă fiind mereu luat drept graniță. La Sud de bătrânul Danubiu (titulatură dată de romani) se aflau tracii, un neam din care se trăgeau și geto-dacii. O afirma, prin veacul al cincilea înainte de Hristos, însuși Herodot, învățat grec care a scris, între anii 450-420, Istoriile, o amplă lucrare politico-geografică ce l-a făcut cunoscut posterității drept părinte al Istoriei.
Geto-dacii, care se închinau unui zeu denumit Zalmoxis, aveau o structură socială distribuită în două mari categorii: pileati, purtători de căciuli (în general de lână, ceea ce ne duce cu gândul și la una dintre ocupațiile principale – creșterea animalelor), erau nobilii, cărora latinii le-au mai spus și tarabostes; comati erau oamenii simpli.
Fiindcă am amintit de ocupații, se cuvine să spunem că daco-geții mai erau cunoscuți drept iscusiți agricultori, fiind celebri în vremea aceea pentru vița-de-vie pe care o îngrijeau și pentru vinul pe care îl produceau. La fel, cei care aveau să devină strămoșii românilor, erau recunoscuți drept cei mai buni apicultori, crescători și îngrijitori ai vieții albinelor, mierea fiind foarte apreciată pentru efectele curative.
Romanii, ca și daco-geții, sunt un popor indo-european, stabilit încă din Antichitate pe teritoriul Italiei de astăzi. Dezvoltarea acestui popor spre ceea ce avea să devină un imperiu a pornit de la orașul Roma, aflat într-o zonă care se numea Latium. Cele două denumiri aveau să dea și numele locuitorilor: romani, respectiv latini.
Roma era așezată într-o zonă cu șapte coline. Cea mai mică dintre ele, denumită Capitoliu, a constituit, la început, fortăreața naturală a orașului, fiind valorificată poziția sa strategică din centrul căilor de comunicație.
Legenda originii Romei este comunicată posterității de Plutarh (scriitor antic grec, cunoscut mai ales pentru scrierile sale biografice și filosofice) și Livius (descendent al unei influente familii din acea vreme). Povestea spune istoria a doi frați, Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei. Cei doi au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei consemnate de Plutarh și Livius, Romulus a fost primul rege al Romei.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
