Născut la Eisenach, într-o familie de muzicieni, Johann Sebastian Bach devine și rămâne cel mai important membru al ei și unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii apusene.
A studiat muzică în familie. Crescând, a cântat în corul bisericii și ca organist.
În 1708, a fost numit organist la Curtea Regelui din Weimar, devenind ulterior director muzical al Prințului Leopold din Köthen. Aici a compus o mare parte din piesele sale orchestrale, piese pentru orgă și muzică de cameră, precum și seria concertelor brandenburgice.
În 1720, îi moare prima soție, Maria Barbara. Un an mai târziu se căsătorește cu Anna Magdalena Wilcken.
În 1723, Bach a fost numit director muzical în orașul Leipzig. În 1749, îi slăbește vederea, încât orbește cu puțin înaintea morții sale, din 1750.
Din cele două căsătorii au rezultat douăzeci de copii, dintre care mulți au devenit compozitori și interpreți eminenți.
Fire echilibrată și modestă, de o smerenie rară, Johann Sebastian Bach și-a dedicat creația preamăririi lui Dumnezeu și înălțării spirituale a omului.
Din punct de vedere muzical, creația lui Bach are o dublă valoare: istorică și estetică.
Bach a făcut o sinteză a limbajului muzical până la sfârșitul secolului al XVII-lea prin:
- sesizarea esențialului pendulării între sistemul tonal și sistemul modal;
- a ascultat cu mare atenție muzica timpului său: Buxtehude și Mattheson;
- a definitivat impunerea tonalității, scriind tratate cu note muzicale;
- a luat contact cu: suita, sonata, oratoriul, cantata, genuri muzicale din timpul său;
- nu a abordat genul de operă, dar a scris oratorii și pasiuni;
- a contribuit la evoluția tehnicii instrumentale prin lucrările sale pentru orgă, clavecin, vioară;
- a abordat o tehnică vocală în conformitate cu cea a epocii (muzica având supremație asupra textului);
- a căutat perfecțiunea formei printr-un echilibru și asimetrie muzicale;
- a stăruit mult asupra etosului muzical (cultivând genial impresia pe care muzica sa o lasă asupra auditorului).
Prin conținut, formă, atmosferă și mesaj muzical, creația sa cuprinde capodopere nemuritoare, dintre care amintim: sonate și partite pentru vioară solo, suite franceze, engleze, germane pentru pian solo, 48 de Preludii și Fugi (Colecția Clavecinul bine temperat), Ofranda muzicală și Arta fugii, Invențiuni la 2 și 3 voci, Variațiunile Goldberg, peste 140 de lucrări, preludii, tocate, fantezii pentru orgă, 6 concerti-grossi brandenburgice, 7 concerte pentru pian, 2 concerte pentru vioară, 1 concert pentru 2 viori, 4 suite pentru orchestră, 300 de cantate, Missa în si minor, 3 oratorii (Crăciun, Paște și al Înălțării), 3 Pasiuni, Magnificul, Motete.
Până astăzi, toate aceste lucrări enumerate sunt apreciate pentru profunzimea lor intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică.
Autor articol: Prof. Daniela IACOB
