Drumețiile pe cărările Neamțului ne duc, în luna aprilie, spre unul dintre lăcașurile de cult mai puțin cunoscute.
La 12 kilometri Nord-Vest de Cetatea Neamț, într-o poiană larg deschisă pe valea râului Nemțișor, înconjurată de culmi împădurite, se află Mănăstirea Neamț, numită și „Ierusalimul ortodoxiei române”. Pentru a ajunge în zonă, călătorul urmează calea șoselei Târgu-Neamț – Pipirig – Bistricioara.
Alegem să poposim de această dată la Schitul Braniște, unul dintre cele opt schituri aflate în subordinea Mănăstirii Neamț. Poziționat la aproximativ 4 kilometri de Mănăstirea Neamț, la confluența dintre drumul dinspre Transilvania și altul care vine din Târgu-Neamț, găsim oaza de liniște și rugăciune mult căutată.
Documentările istorice relevă că în anul 1601, Ieremia Movilă întărește o prisacă în Braniște pe Bohotin, iar la 6 noiembrie 1582, domnul Petru Șchiopul împuternicește pe călugării Mănăstirii Neamț „să apere și să țină o braniște dintr-un pisc, care se va alege în ocina mănăstirii”.
Braniștea este locul unde Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt a făgăduit că, dacă va birui pe inamici, va ridica o biserică măreață. Asta a și făcut, prin ridicarea Bisericii Înălțarea Domnului, în perioada 1485-1497, de la Mănăstirea Neamț.
Având în vedere că la Braniște este o gospodărie anexă a mănăstirii din cele mai vechi timpuri, între anii 1999-2003, s-a construit un nou corp de chilii cu un paraclis, având hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Astăzi, la schitul Braniște viețuiesc doar 4 monahi care, zi de zi, înfăptuiesc cele șapte laude, în timp ce duminica și la sărbătorile legale înfăptuiesc Sfânta Liturghie.
Dacă sunteți în căutare de liniște, rugăciune și regăsire de sine, vizitați Schitul Braniște. Vă veți încărca de bine și echilibru.
Documentare realizată de
Oana-Talida COZMA
Sursă: https://neamt.mmb.ro/schitul-braniste-1
