În centrul satului Poiana din comuna Grințieș, pe un platou situat în apropierea interferenței pârâului Grințieșul Mare cu râul Bistricioara, se înalță ca o poartă către raiul acestor binecuvântate meleaguri Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica este așezată în vatra satului, în mijlocul comunității, precum un chivot pe Sfânta Masă, ca o mărturie de trăire a credinței și evlaviei oamenilor de aici, cinstitori de Dumnezeu și iubitori ai Împărătesei Cerurilor, Patroana și Ocrotitoarea acestor locuri rupte parcă din Grădina Edenului.
Cinstitul locaș de rugăciune este străjuit la intrare de clopotnița zveltă și de Monumentul Eroilor comunei Grințieș.
În curtea bisericii care este construită în stil ștefanian (asemănându-se puțin și cu Mănăstirea Putna), cu fața spre codri, stă de strajă statuia Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (amplasată aici prin strădania Preacucernicului Părinte Protopop Ionel Cuțuhan, fost paroh). Menționăm că cea mai veche atestare documentară cu referire directă la o așezare din regiune o găsim într-un hrisov a lui Ștefan cel Mare din 13 februarie 1458. Statuia „apărătorului credinței și patriei străbune” stă aici și ca un semn al apărării credinței, o întărire a hotarelor Moldovei cu celelalte ținuturi, pe care voievodul le păzește de aici, din marginea Moldovei, simbolizând prin șederea lui că și noi trebuie să ne luptăm pentru apărarea credinței strămoșești pe care Măria Sa a păzit-o cu sfințenie până la ultima suflare. În lateralul bisericii și în spatele ei se află casa praznicală și casa mortuară (în curs de finalizare), totul unindu-se ca un ansamblu, aflate sub acoperământul Preasfintei, devenind altar de rugăciune și izvor de binecuvântare gospodarilor noștri grințieșeni, cinstitori și iubitori ai Casei Lui Dumnezeu, care își iau apa vieții din izvorul nesecat al acestei biserici.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Grințieș își are începuturile în secolul al XV-lea, când câțiva călugări greci s-au refugiat pe aceste meleaguri, după ce teritoriul Greciei a fost cucerit de Imperiul Otoman, în 1456. Ei au început să pună bazele unei biserici aici, însă au trecut la cele veșnice în urma unei epidemii de tifos sau ciumă. Aceste informații s-au păstrat în tradiția orală a locuitorilor. Câteva informații mai precise le aflăm mai târziu din pomelnicul ctitorilor: ,,acest sfânt locaș, în care se prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, a început a se clădi în anul 1846 și s-a terminat și sfințit în anul 1864, cu cheltuiala, truda locuitorilor și prin stăruința monahului Arsenie, dar și cu ajutorul arendașilor moșiei: Neculai Albu, Neculai Gridov și Panaite Brădescu, a căror vechil (administrator) Neculai Dărmănescu, a fost conducătorul lucrărilor și stăruitor până la terminare”.
Tot din pomelnicul ctitorilor aflăm și numele primilor preoți slujitori: Preotul Grigore (din Largu-1864), Preotul Neculai (din Onești-Bacău), Preotul Grigore Gheorghiu (1865-1873) – un preot modest, care se îmbrăca în opinci și costum popular, lucrând cu boii la exploatarea forestieră de pe Grințieșu Mare. Fiul său, Gheorghe Gheorghiu, a fost primar al comunei Bistricioara la începutul secolului XX.
A urmat Preotul Gheorghe Baltă, hirotonit la 22 mai 1874. Acesta a fost preotul parohiei până în anul 1904 și a avut 12 copii. I-a urmat părintele Alexandru Romanescu (1904-1944), originar din Buhuși, care a fost căsătorit cu Virginia Baltă (fiica părintelui Baltă) și împreună au avut șapte copii.
În timpul războaielor din 1916-1918 și 1944, biserica a fost jefuită. Se păstrează în patrimoniul bisericii o Sfântă Cruce pictată, care are pe spate următoarea inscripție, făcută de Părintele Alexandru Romanescu: ,,Această Sfântă Cruce a fost tăiată din lemn împreună cu chipul Domnului apoi pictată de cătră preotul Econom Stavrofor Alexandru Romanescu ca semn de mulțumire lui Dumnezeu că a rămas sărac dar sănătos împreună cu soția sa Virginia și copiii lor în urma războiului din 1916-1918, în care timp satul nostru a fost evacuat, iar oamenii au stat ca refugiați [..] și în sfârșit cu voia și ajutorul lui Dumnezeu am veni înapoi în parohia Grințieș la 11 martie 1918, ca să nu rămână fără mângâiere scumpii noștri enoriași și sub stăpânire străină. Bunul și milostivul Dumnezeu să ne aibă în sfânta Sa pază. Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (Astăzi 18 aprilie 1918, econom Alexandru Romanescu)”.
Părintele Alexandru Romanescu a păstorit Grințieșul 39 de ani, fiind un îndrumător autoritar al vieții locuitorilor, implicat în viața politică a comunității cu orientarea sa liberală.
A fost succedat de părintele Vasile Maftei (1944), care a slujit ca preot paroh 41 de ani, până în 1983. A rămas în amintirea locuitorilor din Grințieș ca fiind un păstor blând, migălos, ce se împărțea fiecăruia după necesitate, pentru fiecare avea înțelegere și gingăşie, cuvânt și faptă mângâietoare. Era unic, înțelept, calm și mereu neobosit în slujba oamenilor. Din timpul păstoririi sale, se păstrează un inventar (1967), unde este înregistrat la lista nr. III un clopot pe care se găsește următoarea inscripție: „acest clopot s-a turnat de Fridric Hinț, clopotar din Brașov, în aducerea aminte D. Comisului Nicolae Gridov, posesorul moșiei Vechilul Bistricioarei D. Piter Nicolae Dărmănescu, stăruitorul facerii bisericii, anul 1858”.
După Părintele Maftei, a urmat părintele Ioan Ilie (1983-1992), care și-a împlinit cu dăruire deplină slujirea preoțească, a fost foarte apreciat de toți enoriaşii și a rămas viu în amintirea tuturor, prin faptele sale mărețe de zidire spirituală și materială.
Ample lucrări de restaurare a bisericii s-au făcut în timpul păstorii PC Pr. Protopop Ionel Cuțuhan. Astfel, între anii 2013-2017 s-au executat la biserică lucrări de consolidare prin subzidire betonată a fundației bisericii și a temeliei. S-au făcut lucrări de supraînălțare și consolidare prin piloni din beton a pereților exteriori. De asemenea, a fost construită șarpantă nouă și învelitoare din tablă de cupru și au fost confecționate crucile din inox care au fost așezate pe acoperișul bisericii. Între anii 2018-2019 au fost executate lucrări de placare cu piatră și finisaje la pereții exteriori. A fost realizată catapeteasma din lemn de stejar, precum și icoanele la noua catapeteasmă.
Biserica a fost resfințită la 28 iulie 2019 de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Din luna august 2022, parohia este păstorită de Pr. Anisiea Gheorghiță.
Autor articol: Prof. Daniel DIEACONU
