Ne referim în continuare, având-o drept ghid pe doamna etnolog Elena Florescu, la textilele de casă integral decorate.
În lungile perioade friguroase, țărăncile de la munte, gospodinele nemțence, se ocupau cu lucrul în casă, țesutul și cusutul fiind îndeletnicirile care acopereau cea mai mare parte a acestui anotimp.
Preocuparea prelungită pentru țesut și cusut a dus, în timp, la crearea unui adevărat meșteșug popular. Produsul finit, fie că era o simplă față de masă, un păretar, fie că era o cuvertură ori un covor, necesita pricepere dar și îndemânare, precum și o anume știință căpătată de-a lungul miilor de ore de muncă.
Am făcut cunoștință, în episoadele anterioare, cu tipuri diferite de structuri decorative și am aflat, de la specialistul etnolog, chiar și o serie de clasificări.
Structuri decorative unitare
Despre structurile decorative unitare, doamna dr. Elena Florescu ne spune că „au rezultat din eliminarea fragmentării și conceperea unor scheme de compunere a întregului. Un rol major în definirea specificului structural zonal l-a avut stabilirea desimii motivelor și compozițiilor ornametal-cromatice, dar și a normelor lor de ordonare.”
În funcție de criteriile amintite, se disting două grupe mari de tipuri structurale – în câmp fără fond, cu distribuție compactă, respectiv în câmp cu fond, cu distribuții variate. Ultima categorie, la rândul ei, cuprinde o varietate de distribuții ale elementelor decoarative: înșiruite, înlănțuite, simetrice, centrale.
Se observă că lucrul îndelungat asupra obiectelor de uz, la început, apoi cu rol ornamental, a dus, fără băgare de seamă, arta țesutului spre o complexitate de nebănuit.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
