Omul simplu a fost mereu apropiat de natură, de acolo el împrumutând pentru sine multe dintre elementele care îi creau o stare de bine. Simfonia cromatică a toamnei, verdele primăverii care reda mereu pofta de viață, magia răsăritului ori a apusului soarelui au captivat sufletul creatorilor populari și i-au inspirat.
Astfel că, referindu-ne la textilele populare de casă, un aspect de seamă al creațiilor țărăncilor din vechime îl constituia culoarea. Nu erau îndeajuns imaginația și punerea în practică a formelor care să placă ochiului, ci, poate mai important, era estetica produsului la final.
Numai că simțul estetic al fiecărei creatoare a dictat și o proporție a culorilor, căci raporturile valorice dintre ornament și culori sunt diferite, dacă avem în vedere țesăturile simple în comparație cu cele complexe. Monocromia era folosită în cazul produselor destinate uzului casnic – ștergare, fețe de masă – în timp ce pentru textilele ornamentale, policromia era considerată a fi esențială. Există, firește, și o categorie intermediară, aceea a produselor în două culori. Bicromia era specifică textilelor de factură veche, în structura cărora alternează două culori, în proporții diferite, așa cum sunt cergile sau păretarele în vrâste bicolore: alb-negru, grena-oliv, cafeniu-galben.
Dozajul culorilor constituia o normă de căpătâi în munca țesătoarelor. Se stabilea, de la început, un raport între culoarea dominantă a fondului și culorile ornamentelor, care, deși în cantități mai mici, dețineau un rol important. Etnograful Elena Ionescu certifică acest aspect: „Secretul calităților cromatice ale păretarelor și scoarțelor moldovenești tradiționale constă în folosirea unei policromii limitate la patru-cinci culori potolite, între care predominante erau verdele-oliv, cafeniul, negrul, galbenul și roșul închis“.
Dacă în timpurile vechi, țărăncile foloseau vopsitul vegetal, în timpurile mai noi s-a trecut tot mai des la întrebuințarea coloranților chimici. Aceștia din urmă, deși au oferit avantajul realizării în timp mai scurt al produselor, păcătuiesc prin faptul că redau culori mult mai vii, care sunt mai greu de armonizat, fapt ce a dus, treptat, la degradarea calităților estetice tradiționale, prin dezacordul coloristic al compozițiilor.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
(Elena Florescu – „Textile populare de casă din zona Neamț“,
Editura Etnologică, București, 2010)
