Se spune că în noaptea de 15-16 ianuarie, la Circovii de Iarnă, lupii s-ar strânge în haite la urlători, unde încep să cânte și așteaptă să vină marea lor divinitate, Sânpetrul de Iarnă, să le împartă tainul, adică prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseşte pe un cal alb la miezul nopţii şi împarte fiecărui lup prada: un miel, o oaie, o căprioară… Nimic din ceea ce le-a promis stăpânul nu scapă de colţul lupului, dar nici de altă pradă nu se va atinge vreunul dintre supuşii săi.
Odată, un cioban curios, dorind să vadă cum se desfăşoară întâlnirea lupilor cu Dumnezeul venit pe lumina zilei la urlătoare, a urcat şi s-a ascuns în cetina unui brad înalt. După adunarea lupilor şi rugăciunea urlată (cântată), soseşte, călare pe un cal alb, Sânpetrul Lupilor. În linişte, acesta împarte prada tuturor supuşilor. Înainte de încheierea întâlnirii ajunge, şontâc-şontâc, un lup şchiop. Văzându-1, Sânpetrul Lupilor îi spune răstit: „Iar tu, pentru că ai întârziat, ai să mănânci omul acela cocoţat în brad!“.
Apoi, haita lupilor s-a împrăştiat aşa cum a venit.
Povestea spune că nu a trecut anul şi curiosul cioban a fost mâncat de lupul cel şchiop.
