Născut și crescut la Pipirig, județul Neamț, Neculai Dolhescu provine dintr-o familie numeroasă, cu 8 copii. A moștenit tehnica de a cojocări de la tatăl său, meșter în blănărie țărănească. Avea 15 ani când a deprins, pentru prima dată, tainele lucrului cu blana naturală. Și-a dedicat viața cojocăritului, iar aprecierile nu au întârziat să apară. Neculai Dolhescu este un meșter cojocar iubit și căutat, printre puținii autentici, din județul Neamț.
„Eu am făcut 4 clase la Pipirig, iar tata nu a avut cu ce să mă mai poarte la școală, că am fost familie numeroasă. De aceea am plecat să muncesc la pădure, când eram mic. Tata însă mi-a spus să nu mai umblu să-mi rup oasele la lemne, că e mai bine să învăț să cos o căciulă, un cojoc, pentru că este o viață mai bună și mai ușoară“, și-a amintit meșterul nostru.
După etapa în care a învățat bazele cojocăritului de la tatăl său, a studiat cusăturile naționale de la un specialist din zonă. „Eu mă duceam la el să fur un pic de meserie, iar el se oprea din lucru când mă vedea, ca să nu am ce învăța. Cu toate acestea, mi-a fugit mintea și am prins ce am avut de prins și am învățat repede broderia“, a completat Dolhescu.
O perioadă a activat la Târgu Neamț. Timp de 20 de ani a lucrat cojoace, blănuri și căciuli și avea în subordine 20 de angajați. După 90 s-a întors la Pipirig și a continuat să activeze în domeniu, însă cu o echipă mai mică. Își amintește cu drag și de perioada în care a studiat cojocăritul la Școala Populară de Artă, la Piatra-Neamț, de la specialista Elena Florescu, în perioada 1967 – 1968.
După ani de experiență și pasiune, Neculai Dolhescu ne mărturisește că meșteșugul cojocăritului nu este unul dificil, însă consideră esențială inteligența pentru a învăța punctele de ac la bundițe.
Etapele realizării unei bundițe
„Prima dată facem croiala. Alegem blana după culoare și lungimea firului de păr, să fie cât mai uniform. După ce am croit, facem un desen liniar pentru că trebuie să croim brâiele, apoi facem bujorii. Forma o realizăm cu o piesă rotundă sau ovală, și spre final ne ocupăm de frunzele tip trifoi. Nu acoperim chiar toată bundița cu broderie. Este frumos să ai și spațiu natural. Apoi pârlim un pic ața cu lumânarea, în caz că mai sunt fire de blană ieșite, să se vadă totul frumos, uniform“, a dezvăluit meșterul, prezentând etapele de lucru la o bundiță tradițională.
La cele menționate de Neculai Dolhescu se adaugă și croiul căptușelii. Apoi bundița se încheie, se pune garnitură de jur împrejur și se poate spune că a fost obținut produsul finit.
Motivele specifice zonei Pipirig
Meșterul povestește că în zona unde trăiește pe bundițe se cos motive florale, tradiționale, moștenite în timp. Florile de pe câmp, de trifoi, sunt motive specifice de la Pipirig, din zona Neamț. „Am făcut și motive de Iași, cu floarea soarelui și am cusut și un model specific pentru Ghindăoani, niște bundițe mari, cu canafi, un model mai aparte față de zona de munte“.
Dacă atunci când era tânăr, meșterul lucra o bundiță în două săptămâni, acum, ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani, o finalizează pe parcursul unei luni calendaristice. Lucrează din pasiune, din drag pentru meșteșugul tradițional, dar și din necesitatea de a câștiga.
A lucrat intens de-a lungul vieții, atât pentru iubitorii de tradiții, cât și pentru interpreți de muzică populară sau ansambluri folclorice din zona Moldovei. Întrucât bundițele lui sunt foarte apreciate, Neculai Dolhescu rămâne unul dintre meșterii cojocari recunoscuți la nivelul județului Neamț. Regretă însă că nu poate transmite meseria mai departe, fetele sale fiind căsătorite și plecate din zonă. Totuși, trage nădejde că la pensie fetele se vor apuca de cojocărit, iar tradiția de familie va merge mai departe.
Meșterul vede bundița populară ca pe o binecuvântare și consideră că fiecare dintre noi ar trebui să avem în garderobă o astfel de piesă autentică.
,,Când îmbracă o bundiță, omul se transformă cu totul. Să iubim tradiția populară!“, ne-a îndemnat, nostalgic, meșterul Neculai Dolhescu.
Autor articol: Oana-Talida COZMA
