Sezonul de datini și obiceiuri populare se extinde și în luna ianuarie, când sunt marcate sărbătorile de iarnă pe rit vechi. În nici o altă parte a țării repertoriul Anului Nou nu cunoaşte atâta bogăție de manifestări folclorice ca în zona etnoculturală a județului Neamț. Transmise din generație în generație, pe cale orală, într-o continuă schimbare şi înnoire, obiceiurile tradiționale legate de Anul Nou, de sărbătorile de iarnă în general, au ajuns la noi ca nişte grandioase spectacole populare ce antrenează întreaga comunitate.
Din întreg cortegiul de datini, credințe și obiceiuri legate de sărbătoarea Anului Nou, uratul cu Plugușorul a fost evocat în mod deosebit, considerându-se că formele cele mai pline, mai clasice ale urăturii se găsesc în această parte a țării. Obiceiul este cunoscut sub multiple denumiri specifice: plugușorul, plugul mic, cu clopoțelul, uratul de noapte sau urătură.
Știut fiind faptul că poporul român s-a ocupat din toate timpurile cu plugăritul și păstoritul, de fiecare dată își dorește de Anul Nou timp mănos pentru câmp și vitele sale.
Anul Nou este întâmpinat cu mult alai, cu strigătul „Mânați măi“ și de „Hăi, hăi“, cu pocnetul de bice. Pe scurt, cu simbolizarea unei zile de arat. Ca și la colindă, cu multe zile înainte, flăcăii își caută tovarăși pe la colegi și vecini, se îmbracă în straie țărănești și îndeplinesc misiuni potrivit aptitudinilor fiecăruia. Din recuzita extrem de bogată nu lipsesc dobele, clopotele, buhaiul, zurgălăi, fluierul, cârâitoarele și cornul de vânătoare.
Urătura propriu zisă este o poemă povestitoare și extrem de metaforică despre muncile agricole, care tinde să devină un discurs versificat, privind tot felul de treburi și mișcări locale. Este interpretată de un băiețel pentru început și continuată, mai apoi, de cineva mai în vârstă. Urarea se face la fereastră, la fiecare casă cu lumină și numai după ce s-a cerut permisiunea gazdei. Darurile gazdei se fac în bani, colaci, nuci și mere.
Urătura se învață din bătrâni, din cărțile de la școală sau din alte surse. Textul poeziei recitate la fereastră este însoțit de obicei de o doină cântată la fluier, de pocnete de bice și clinchet de clopoței, de mugetul buhaiului și poartă denumirea de Plugușor. Poezia Plugușorului conține o descriere a unor munci agricole de la alesul locului de arat, până la coptul pâini.
Lumea mitică în care se desfășoară munca și viața gospodarului, exagerarea artistică, metaforele și epitetele de o plasticitate deosebită, contribuie la crearea unui spațiu divin, la evocarea acelei lumi demult uitate și care astăzi își găsește locul printre amintirile bătrânilor. Plugușorul se caracterizează prin optimism și umor sănătos.
Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN
