Născut pe 15 iunie 1960, la Piatra-Neamț, Virgil Susanu a absolvit cursuri postliceale de poliție, la Câmpina, profesând în domeniu până în anul 1992, când demisionează. Apoi, urmează o carieră de funcționar bancar. În tot timpul acesta, alături de hobbyuri precum sportul, pictura, teatrul și coregrafia (ultimele trei studiate și la Școala Populară de Artă), a scris poezie, publicând în anul 2000, la Editura Nona din Piatra-Neamț, volumul „Flori de suflet“.
AM FOST ŞI SUNTEM Ai noştri eroi respiră sub glie, Miros de ţărână ajunge la noi, Şi asta e bine acum să o ştie Cei care mai vor să lovească în noi. Românul de pe aceste pământuri, În doină şi cânt a muncit tot mereu, A stat ca bradul, bătut de vânturi, Semeţ şi falnic în ceasul greu. Am construit peste veacuri o ţară, Şi albii porumbei ne sunt solia, De-aici, din vatra noastră milenară, Cântăm Poporul, Libertate, România!
MOȘ NECULAI În miezul iernilor de mult trecute Lipeam obrazul de geamul îngheţat, Şi gândul îmi zbura spre lumi nemaivăzute, C-aşa fusesem acasă învăţat! Zăpada avea culori strălucitoare, Şi-mpodobea copacii în munte, Iar sus, ştiam că-i cerul, cu stele sclipitoare, Din hornul casei fumul lin urca. Şi-l aşteptam în linişte, fără alai, Să-mi pună-n ghete darul mult visat, Ştiam că-1 cheamă simplu Moşul Neculai Şi mă culcam cu gândul împăcat. Dar anii au trecut tăcuţi şi iute, Şi nici măcar o dată nu l-am putut vedea, Dar îl mai port la fel şi-acum în minte, C-aşa mă învăţase mama mea! Acum iubito, este iarnă iar, Moş Neculai la fel a tot rămas, Şi îţi trimite prin mine, un mic şi simplu dar: O floare albă și-un „Te iubesc!“ în glas.
SIMPLITATE De dimineaţa rouă, a nopţii lăcrămioară, Sărută trandafirul, petală cu petală, Şi-apoi se lasă lin, candoarea să nu-i strice, Ca din a ei putere, pe floare s-o ridice. Şi trandafirul iată, spre cer şi-arată fala, Mireasma sa ridică, la fel ca şi petala, Dar când privirea lui ajunge, la cerul infinit, Observă că de acolo doi ochi l-au tot privit... Doi ochi senini şi calzi, ai Tatălui Ceresc, Care de când pământul, spre noi se aţintesc, Cuprind şi flori şi oameni, şi tot ce-i necuprins, Parcă ne spun întruna: Pământu-i paradis... De voi depinde-acuma, să-l faceţi să renască, Eu să trimit potopul, să nu mai trebuiască... Prin post şi rugăciune, şi fapte laolaltă, Să pregătiţi cu toţii, înalta judecată!
MEDITAŢIE Vor râde mulţi de mine Citind aceste rânduri Vor spune că sunt ...„vorbe“ Sau, pur şi simplu... „gânduri“! Vor râde deci! Nu-mi pasă! Eu tot acestea sunt. Voi sta mereu la masă, Voi scrie rând cu rând! Ce-nseamnă să vorbeşti Cu gândurile tale, Nici beat, nici treaz nu eşti, Şi nu-i nici întâmplare! E-o simplă parodie, A vieţii glumă seacă! E-o umbră-mbătătoare, Când vine, nu mai pleacă! Şi totuşi... e visare, Ceva ce te-ncălzeşte, O galaxie moartă,
Autor articol: Valentin ANDREI
