Turneul de la Ohrid (Iugoslavia)
După turneul de la Zakopane, în 1971 (la care am făcut referire în numărul anterior al revistei), anul următor aduce a doua deplasare externă a nou formatului grup folcloric nemţean.
Astfel, între 3 şi 8 iulie 1972, „Floricică de la munte“ reprezenta folclorul nemţean şi cel naţional la cea de a cincia ediţie a Festivalului balcanic de cântece şi dansuri populare de la Ohrid, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.
Directorul Centrului Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă (C.J.I.C.P.M.A.M., noua denumire a Casei de Creaţie Populară), George Bararu, mergea în continuare pe mâna grupului vocal feminin de la Pipirig şi a grupului bărbătesc al familiei Rotariu, de la Gârcina. Gârcinenii îşi completau trupa, faţă de anul anterior, cu câteva dansatoare, putând astfel prezenta public şi suite mixte. Taraful şi soliştii completau delegaţia artistică. Programul pregătit pentru acest festival era alcătuit din două suite de dansuri moldoveneşti, jocuri populare de ritual – „Căiuţii“, „Încontrarea“, „Hora cu păcăleli“ – cântece de nuntă şi melodii populare de ritual şi de petrecere.
În legătură cu acest turneu, Virginia Rotariu, una dintre dansatoare, povesteşte în cartea sa de memorii „Prin Europa cu folclorul“ (Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2016) câteva amintiri: „Ajungem cu greu în Iugoslavia, obosiţi. Totuşi, imediat după sosire, o mică repetiţie tot am făcut, ca să nu ne pierdem antrenamentul. La Ohrid, am fost cazaţi la un cămin studenţesc, unde erau toate condiţiile. A avut loc festivalul, unul la care nu s-au decernat trofee. Ni s-a înmânat, la final, Placheta festivalului. Am fost mulţumiţi cu toţii. Membrii ansamblului, mi-aduc aminte, erau cu vârste cuprinse între optsprezece şi cincizeci şi cinci, şaizeci de ani. Din delegaţia noastră artistică, alături de dansatori şi instrumentişti, făceau parte vocaliştii de muzică populară Elena Peşte şi domnul doctor Octavian Huianu, ca solist de muzică populară şi de romanţe (câştigase trofeul «Crizantema de Aur», la festivalul de la Târgovişte).“
Dacă în zonă nu se găseau muzee, șeful delegației avea să organizeze pentru grup o mică excursie, care, iată, a rămas în memoria afectivă a tinerilor artiști nemțeni: „Într-o zi, conducătorul grupului de la Ohrid, George Bararu, a închiriat o barcă şi ne-a plimbat pe lacul cu acelaşi nume. A fost o plimbare foarte plăcută. Ne-a arătat vila fostului preşedinte al Iugoslaviei, Iosip Broz Tito. Se mergea cu barca până lângă stânca unde se afla vila sa, prevăzută cu lift, care îl ducea până sus, direct în vilă“, povestește aceeași membră a delegației, Virginia Rotariu.
După „Toporaşul de aur“ de la Zakopane, Medalia de Aur şi Cupa Castello di Gorizia, în Italia întregesc panoplia succeselor artistice
La începutul lunii septembrie 1973, nemţenii aflau din paginile ziarului „Ceahlăul“ de o nouă invitaţie internaţională venită pentru „Floricică de la munte“. Artiştii pietreni urmau să întreprindă un turneu mai lung în Italia, acolo unde urmau să participe, între 6 şi 9 septembrie, la Concursul internaţional folcloric de la Gorizia, ediţia a IV-a, la o paradă a portului popular şi la Festivalul internaţional de folclor de la Padova – „Folk-Show U.T.3“ -, între 14 şi 18 septembrie.
Convins că motivul pentru care ansamblul nostru primise invitaţia de a reprezenta România la marea întâlnire a popoarelor din Italia era „frumuseţea folclorului şi a artei populare autentice din Neamţ, de o mare valoare artistică“, directorul George Bararu concepuse un nou program folcloric. „Spectacolul gândit de noi este foarte variat, ca genuri artistice, ca modalităţi de exprimare şi este, mai ales, deosebit de bogat în culoare. Dansurile păstoreşti, baladele, cântecele de petrecere, jocurile cu măşti conţin semnificaţia şi virtuţile artistice de mare excepţie.“[1]
Turneul italian a debutat cu participarea delegaţiei noastre la ediţia a XI-a a Congresului internaţional de folclor, găzduit de Italia, tema prezentată de români în faţa specialiştilor veniţi din întreaga Europă fiind „Transpunerea scenică a tradiţiilor populare“. „Atât comunicarea profesorului George Bararu, directorul C.J.I.C.P.M.A.M., cât şi intervenţiile profesorului Marcel Dragotescu, vicepreşedinte al Comitetului judeţean de cultură, la dezbateri au suscitat un real interes, unanim, fiind comentate pe larg, pe tot parcursul lucrărilor.“[2]
Aflaţi în competiţie cu alte douăzeci şi una de formaţii artistice din nouă ţări participante, artiştii pietreni au impresionat atât de mult încât la concursul internaţional de la Gorizia au primit Medalia de Aur şi Cupa „Castello di Gorizia“, plus alte trei premii I (din patru posibile): la categoriile dansuri, instrumente şi muzică. Plus premiul II la secţiunea port popular.
Într-o corespondenţă de la faţa locului, ziaristul Viorel Tudose oferea noi amănunte despre aprecierile primite de nemţeni în Italia: „Spectacolul susţinut (în afara concursului, n.a.), în faţa participanţilor Congresului de medicină practică de la Grado, ca şi programul solicitat de Televiziunea italiană, ne-au adus noi satisfacţii şi mândria de a fi peste hotare ambasadori ai folclorului românesc.“[3]
Periplul italian a continuat cu spectacole prezentate la festivalul de la Padova, „evoluţii primite deosebit de favorabil de publicul italian şi de comentatorii de presă.“[4]
La întoarcerea din Italia, membrii ansamblului au oferit concitadinilor, pe 27 septembrie 1973, la Teatrul Tineretului, un spectacol de gală care a cuprins repertoriul prezentat în turneul care tocmai se încheiase.
A fost, acest periplu prin peninsula italică, un nou succes al artei populare româneşti, nemţenii fiind foarte mândri de reuşita lor artistică.
[1] Citat din materialul „O nouă prezenţă internaţională a artiştilor amatori din judeţul nostru“, ziarul „Ceahlăul“ din 1 septembrie 1973.
[2] Viorel Tudose, într-o corespondenţă din Italia – Aplauze la scenă deschisă pentru mesagerii artei noastre populare, ziarul Ceahlăul din 27 septembrie 1973.
[3] Idem.
[4] Conform ziaristului Viorel Tudose, în Ceahlăul din 20 septembrie 1973 (Ansamblul folcloric „Floricică de la munte“ s-a întors ieri la Piatra-Neamţ).
Autor articol: Valentin ANDREI
