Educația este o misiune din ce în ce mai dificilă în aceste zile, nu doar din cauza multor resurse digitale și tehnologice care „fură“ copilăria copiilor, ci și pentru că există comportamente expuse în mass-media și rețele sociale care îi hipnotizează cu conținut ce stimulează consumul excesiv. În viața de zi cu zi a copiilor și adolescenților, lumea virtuală și-a confundat progresiv limitele cu cele ale lumii reale. Mobilul și internetul au schimbat modul în care copiii relaționează cu familia, prietenii și profesorii. Cum poți convinge un copil de 5-6 ani că un anumit comportament este greșit, atunci când se uită la adulți pe internet și adoptă un comportament violent așa cum vede la ei, considerând astfel că așa ar fi normal? Sau, și mai rău, un astfel de „adult“ este idolatrizat și pentru că de cele mai multe ori deține o poziție socială bună!
Această inversare a valorilor ajunge în școli, interferează direct cu comportamentul copiilor în clasă și, în consecință, în relația pe care elevii o au cu alți colegi și cu dascălii lor. Profesorii se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a impune disciplina și respectul și au probleme din ce în ce mai grave, cum ar fi creșterea agresiunii asupra copiilor, încălcarea regulilor școlii și încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție. Cum ar trebui să acționeze profesorul pentru a evita atitudinile agresive, trecând de la domeniul de aplicare individual al fiecărui elev, la cel colectiv?
Este adevărat că au existat întotdeauna situații problematice care implică elevii în sala de clasă, dar în ultimul timp această problemă ia dimensiuni înfricoșătoare. În primul rând, trebuie să înțelegem de unde vin astfel de comportamente. Mass-media și rețelele sociale sunt o parte a problemei, dar ele pot proveni, de asemenea, din lipsa sau fragilitatea referințelor morale și a afecțiunii, a tulburărilor familiale, din violența domestică sau dificultatea tutorilor în stabilirea limitelor și a regulilor; în plus pot fi conflicte emoționale, bariere socio-economice sau chiar tulburări cognitive sau mentale. Prin urmare, modul în care dascălul tratează conflictele joacă un rol crucial în formarea emoțională a copiilor și adolescenților. În cazul în care profesorul țipă sau rezolvă conflictele agresiv, elevul tinde să reproducă astfel de atitudini.
Dar, având în vedere multitudinea de cauze și consecințe, este greșit să căutăm o rețetă magică. Este necesară construirea și consolidarea încrederii și respectului prin dialog. E greu? Foarte greu! Dascălul trebuie să se apropie de elev, adoptând o postură calmă, dar asertivă, oferindu-i posibilitatea de a-și exprima sentimentele, problemele și de a vorbi despre faptele sale. Nu trebuie ignorat ce simte copilul sau ceea ce a declanșat această atitudine agresivă sau lipsită de respect. Stimularea dialogului înseamnă a-i oferi oportunitatea de a se explica și de a se prezenta, valorificându-și întotdeauna eforturile pozitive ca manifestări ale afecțiunii și ale simțului responsabilității și consolidarea stimei de sine. Discuțiile de grup au, de asemenea, importanța lor. Promovarea activităților creative și a jocurilor care permit interacțiunea și reflecția în jurul situațiilor și comportamentelor contribuie la dezvoltarea gradului de conștientizare a colectivului cu privire la limite și bună conduită, pe lângă promovarea implicării copiilor și tinerilor în construirea de soluții.
Relația școală-familie este, de asemenea, de o importanță capitală. Școala nu poate „civiliza“ un copil în cazul în care familia nu urmează aceeași cale. Prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru a aduce școala mai aproape de părinți, astfel încât toate problemele care implică elevul să poată fi discutate împreună și educația să nu însemne neapărat performanță școlară, ci formarea unor comportamente și obiceiuri, astfel încât copilul de azi să ajungă un adult bine pregătit din toate punctele de vedere, de care societatea să aibă nevoie.
Dascălii au o misiune fundamentală în construirea unei lumi mai bune, dar trebuie știut că valorile morale se învață atât la școală cât și acasă, prin coexistența dintre copii și adulți. Este necesar să se aprecieze performanța profesorului ca agent de transformare, considerându-l o parte indispensabilă în dezvoltarea emoțională și cognitivă a elevilor, dar nu pot fi neglijați părinții. De aceea este necesar ca școala și autoritatea publică să se angajeze să le ofere dascălilor condiții de muncă adecvate, astfel încât complexitatea profesiei lor și provocările la care sunt supuși zilnic să nu descurajeze acești educatori în dezvoltarea deplină a procesului educațional.
Autor articol:
Carmen-Elena NASTASĂ, manager
