Dragobetele, sărbătoarea dragostei la romȃni, îşi are rădăcinile în tradițiile dacice şi-n credință, într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi ȋnceputul primăverii.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziții. I se mai spunea Cap de Primăvară, sau Cap de vară şi era identificat cu Cupidon, Zeul Iubirii în mitologia romană, şi cu Eros corespondentul acestuia în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreț nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă mințile.
Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă.
Dragobetele îngemănează în esența sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp și al reînsuflețirii naturii, sfârșitul desfătărilor lumești, căci începe Postul Sfânt al Paștelui.
În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi) în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcați în straie frumoase, cuviincioase, obișnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchețele, cele dintâi flori ale primăverii.
Culesul florilor se continuă cu voie bună și cântece, cu un fel de joc numit „Zburătorit“. La prânz, fetele porneau în fugă către sat, iar băieții le fugăreau încercând să le prindă şi să le dea un sărut. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul, considerat echivalent al logodnei și începutul iubirii între cei doi.
Seara, logodna urma să fie anunțată comunității satului şi membrilor familiei. Cei ce participau la sărbătoare aveau parte de belșug, fiind feriți în schimb de boli şi febră.
Conform unor superstiții din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiți să nu mai poată iubi în acel an. Dacă vremea era mohorâtă sau dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă ,,să facă de Dragobete“. Astfel, petreceau și legau prietenii, se țineau de jocuri şi ghiduşii. Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi, păsările îşi aleg perechea pe viață şi se urnesc în construirea cuiburilor.
Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. De Dragobete este obligatoriu ca bărbații să se afle în relații cordiale cu persoanele de sex feminin.
Atât băieții, cât şi fetele, au datoria de a se veseli pe 24 februarie, pentru a avea parte de iubire întreg anul. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi.
Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN
Foto: Octavian POPA
