În ziua de Dragobete, păsările migratoare se adună în stoluri, ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască cuiburile, motiv pentru care sărbătoarea mai poartă numele şi de Logodiciul Păsărilor. Păsările erau considerate mesageri ai zeilor, de aceea comportamentul lor a fost un model de urmat de către oameni.
După unii etnologi, logodna de primăvară a păsărilor a devenit în timp și o sărbătoare a erotismului uman, ziua însurățirilor și înfrățirilor, a logodnelor ludice sau reale ale tinerilor.
Dragobetele este un zân solar ce descinde dintr-o Zeiţă Pasăre, care a devenit în timp Marea Zeiţă a Pământului, unele atribute regăsindu-se la Baba Dochia sau Maica Domnului. În ciclul cosmic de esenţă divină, oamenii, imitând păsările, încercau să ajute Soarele şi lumina să iasă biruitoare din eterna luptă cu forţele întunericului ce sunt acum întruchipate de Baba Dochia (principiu lunar).
La sărbătoarea Dragobetelui, elementele concrete ale acestei lupte veşnice erau: focul de pe dealuri, hora, florile culese de fete, veselia, descântecele, sărutul de după goana rituală, dragostea care se făcea prin păduri și multe alte practici și credințe neajunse până la noi.
Documentare realizată de
Marian-Robert FOTEA
„Timpul sacru. Sărbători de altă dată“, Marcel LUTIC
