În calendarul popular, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul de pe 7 ianuarie este socotită zi mare și sfântă, spunându-se că acum este serbat „cel mai mare Ion de peste an“.
Două practici individualizau această sărbătoare: Iordănitul și Cumetria Femeilor. În seara ajunului Sfântului Ion, băieții de peste 15 ani, care pe parcursul anului au fost sănătoși, numiți iordănitori, se strângeau la o casă pentru a petrece. Înspre miezul nopții, aceștia luau casele la rând, iar șeful cetei iordănitorilor îl închipuia pe preotul din sat, având asupra sa o căldărușă cu agheasmă, și uda pe toți cei întâlniți, urându-le să trăiască mulți ani și să le fie bine. Motivația tradițională a acestui obicei rezida în credința potrivit căreia cei udați vor fi sănătoși tot anul.
Tinerele neveste din sat așteptau și ele cu nerăbdare sărbătoarea de pe 7 ianuarie. Acestea se adunau în cete de până la 30 de persoane, în casa uneia dintre ele sau la crâșma satului, și petreceau fără bărbați, aceste petreceri fiind numite Cumetria Femeilor. Practica nu permitea prezența bărbaților, deoarece aceasta era ziua când femeia e tot așa de mare sau chiar mai mare decât bărbatul.
Se poate spune că sărbătoarea Sântionului este într-o strânsă legătură cu cea a Bobotezei, cuprinzând rituri arhaice de purificare a oamenilor cu ajutorul apei, veselia fiind cuvântul de ordine și starea cea mai recomandată în timpul acestei mari sărbători.
Documentare realizată de
Marian-Robert FOTEA
„Timpul sacru. Sărbători de altă dată“, Marcel LUTIC
