Tradiții

Sărbători populare – SFÂNTUL ANDREI și NOAPTEA STRIGOILOR

Apariţia celor doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, la începutul iernii, şi punerea în mişcare a haitelor de lupi sunt semne evidente de îmbătrânire şi degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, astfel că pe 29/30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei; e o noapte de spaimă, întrucât spiritele morţilor ies din morminte şi, împreună cu strigoii vii, „care îşi părăsesc culcuşurile lor fără să aibă vreo ştiinţă despre aceasta“, cum spune o veche legendă populară, se iau la bătaie pe la hotare, răspântii de drumuri şi prin alte locuri necurate.

Duelurile sângeroase cu limbile de la meliţe şi coasele furate din gospodăriile oamenilor se prelungesc până la cântatul cocoşilor, când spaţiul se purifică, duhurile morţilor se întorc în morminte, iar sufletele strigoilor vii revin în trupurile şi paturile părăsite fără ştiinţa lor.

În anumite situaţii, strigoii se manifestau violent faţă de oamenii care nu-şi luau anumite măsuri de protecţie, în primul rând ungerea cu usturoi a corpului, uşilor şi ferestrelor.

Atmosfera devenea şi mai apăsătoare într-o importantă zi a lupului fixată de tradiţie pe data de 30 noiembrie, la Sântandrei. Atunci lupul îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi devine mai sprinten, iar prada nu mai are scăpare.

Ca urmare, oamenii trebuiau să ia măsuri suplimentare de pază a vitelor şi să efectueze diverse practici magice de apărare împotriva lupilor. Nici un alt moment al anului nu era atât de prielnic pentru transformarea oamenilor în pricolici, oameni cu înfăţişare de lupi sau câini, ca în ajunul şi în ziua de Sfânt Andrei.


Documentare realizată de Marian-Robert FOTEA