De peste două mii de ani, Ceahlăul atrage, precum un magnet. Se poate vorbi despre un miraj al locului pe care dacii îl considerau unul dintre munţii sacri ai lor. Aşa cum grecii antici erau convinşi că Olimpul este fieful întregului panteon al zeilor, şi dacii spuneau că în pe Ceahlău e sălaşul lui Zamolxe, zeitatea supremă pentru acea vreme.
Ceahlăul a fost cântat şi de poeţii neamului românesc. Coşbuc însuşi, încântat de frumuseţea locurilor în care sălăşluiesc caprele negre, scria: Priveam fără de ţintă-n sus/Într-o sălbatică splendoare./Vedeam Ceahlăul la apus,/Departe-n zări albastre dus,/Un uriaş cu fruntea-n soare,/De pază ţării noastre pus.” În timp ce Calistrat Hogaş, eternul călător pe drumuri de munte, a cutrierat cărările bătrânului masiv muntos ani de-a rândul, ajungând să scrie pagini de o frumuseţe rară, comparabile doar cu maiestuozitatea acestui munte.
Ceahlăul este un loc plin de legende. Pe orice traseu ar merge turistul, el dă de alte şi alte poveşti. Aşa poate afla de legenda Panaghiei, de miturile legate de Clăile lui Miron, ori de Cununa Zimbrului.
Oamenii locului povestesc şi despre o întâmplare legată de geneza Ceahlăului. Muntele acesta n-a fost dintotdeauna aşa cum îl ştim noi, înalt, cu stânci multe îngrămădite spre vârf şi cu codri spre poale. Se spune că Satana vroia să ajungă până sus la cer. A suflat o zi şi-o noapte de-a rândul de s-a strâns mulţime de piatră grămadă. Când a vrut Dracul să se urce spre cerul din care fusese alungat, Dumnezeu a blagoslovit şi a pus mâna pe muntele care s-a clădit – Ceahlăul. De atunci, Ceahlăul este muntele lui Dumnezeu, cel pe care a pus mâna Sa şi l-a sfinţit.
O altă legendă este legată de vârful Toaca. Se spune că Traian, împăratul Romei, a cucerit ţara lui Decebal după lupte crâncene. Ca să supună pe toţi dacii, i-a urmărit cu armatele sale până spre partea de răsărit a Daciei. Ajuns aici, a hotărât să ridice o stavilă împotriva barbarilor care pândeau de dincolo de noua graniţă a imperiului. Soldaţii romani şi prizonierii daci au adunat mulţime de pietre şi le-au îngrămădit, iar în vârf au pus stâncile cele mari. Pe cea mai înaltă dintre ele au pus o toacă. Un legionar stătea cu ochi-n soare şi vestea primejdia, bătând în acea toacă. Şi aşa a fost până la părăsirea Daciei de armatele romane.
În vremea noastră, în secolul XXI, Ceahlăul atrage o dată în plus. Frumuseţile naturale, flora şi fauna, sunt completate de un eveniment aparte. Anual, în preajma sărbătorii cunoscută sub numele de Schimbarea la faţă, fixată în calendarul popular în ziua de 6 august, de pe vârful Toaca se poate vedea profilată în vale umbra muntelui, luând forma unui triunghi. Această imagine, asemănată unei piramide, uimeşte an de an lumea, numeroşi turişti luând cu asalt vârful în această perioadă.
Această veritabilă imagine holografică a stârnit pasiunea unor montaniarzi. Unul dintre ei, Mihai Marin din Piatra-Neamţ, a studiat şi a imortalizat de peste cincisprezece ani ceea ce se întâmplă timp de aproximativ 80 de minute în dimineţile din (sau din preajma zilei de) 6 august.
„Este o compunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră, prelungă. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, dimineaţa, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide”, spune Mihai Marin.
Pentru ca piramidă holografică să poată fi admirată de ochiul uman e necesar ca în zorii acelei zile să nu fie înnorat (ori masa norilor să fie sub nivelul vârfului Toaca), iar călătorul să se treazească foarte devreme, înaintea răsăritului soarelui.
Anul acesta, imaginea a fost surprinsă de pasionatul om al muntelui pe data de 29 iulie.
Dincolo de explicaţia ştiinţifică a fenomenului de pe Toaca, Ceahlăul rămâne pentru cei care-i calcă cărările un loc plin de mister, de poveste.
