Dacă e martie, musai e mărțișor. Tradițiile ne aduc în atenție un mic obiect de podoabă legat de un fir alb şi unul roşu, denumit mărțișor. Acesta apare în tradiția românilor, dar și a altor popoare învecinate. La început de martie, femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata întregii luni, ca semn al sosirii primăverii. Adesea, alături de mărțişor se oferă și flori, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Se pare că în Moldova și Bucovina, mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint prinsă cu ață roșie-albă și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau, de asemenea, mărțișorul la gât în primele 12 zile ale lunii martie, pentru ca mai apoi să-l prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea copacilor. După aceea, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac; se credea că acesta va aduce belșug în casele oamenilor. În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene, mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice.
În zona Moldovei, pe 1 Martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 Martie. Mărțișorul este un motiv de bucurie pentru doamne și domnişoare, fie că are formă de floare, fluture, bănuț sau chipuri zâmbitoare.
Tradiția asociază legenda cu Baba Dochia, femeie care a trăit cu mulți ani în urmă. Se spune că avea o fiică vitregă pe care nu o iubea. Într-o zi geroasă de iarnă, Baba Dochia a trimis-o la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuși. Fata spăla, dar haina nu se curăța și a început să plângă. Atunci a apărut un tânăr frumos, pe nume Mărțișor. Fata i-a povestit tânărului ce i se întâmplă, iar Mărțișor i-a spus că posedă o putere magică, i-a oferit o floare cu petale roș-albe și a îndemnat-o să mai spele o dată haina și apoi să se întoarcă la Baba Dochia. Când a ajuns acasă, haina era albă ca neaua.
Bătrânei Dochia nu i-a venit să creadă și a întrebat de unde are floarea, dar fata a refuzat să răspundă. Baba s-a hotărât să plece pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia a luat cu ea oile și cele 12 cojoace. Umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă și a găsit un ban vechi, i-a făcut o gaură, legându-l cu un fir de lână. De atunci a apărut obiceiul mărțișorului.
Semnificația mărțișorului a rămas aceeași de-a lungul timpului: este simbol al primăverii, al revenirii la viață.
Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN
