Turist prin Neamț – Pe drumul „Baltagului“

Drumul ,,Baltagului” sau traseul Vitoriei Lipan continuă și în acest număr pe Valea Bistriței.

Distanța de la Bicaz la Călugăreni pe care o parcurge în prima zi a expediției Vitoria Lipan, eroina romanului „Baltagul“ de Mihail Sadoveanu, poate fi acoperită în zilele noastre și pe o altă cale decât pe Axial. De altfel, până să fie modernizat drumul prin Izvorul Muntelui și Durău, singura posibilitate rutieră decentă de a ajunge la viaductul de la Poiana Teiului era pe lângă malul stâng al lacului de acumulare Izvorul Muntelui.

Drumul – mai lung cu câteva zeci de kilometri, sinuos pe toată lungimea lui – te răsplătește cu vederi memorabile. Masivul Ceahlău dă grandoare peisajului, dominând orizontul în partea stângă. Uneori poate fi văzut dublat în oglindirea lacului. Cel mai bine se vede în prima parte a zilei, când razele soarelui îl luminează frontal. După-amiaza, când lumina începe să vină din fața privitorului, aerul își arată umiditatea și priveliștea devine ușor încețoșată.

Localitățile care se înșiră povârnite pe coasta muntelui de-a lungul drumului sunt separate de păduri și pajiști. Undeva, după ce se trece peste barajul Bicaz, arborii se dau deoparte și lasă să se vadă păstrăvăria de la Potoci, construită înainte de ’89, cu flotoare, chiar în apa lacului de acumulare. Păstrăvii sunt crescuți în lac, fiind ținuți sub control de plase metalice.

Din cel mai generos punct de belvedere, perspectiva începe cu fâneața de pe malul pe care se află drumul, coborând spre apă în pantă nici lină, nici abruptă. Vederea continuă cu oglinda azurie a lacului, își reia urcarea pe plaja peninsulei Baicu și cele câteva case de la Izvorul Alb, apoi, după câteva onduleuri ale muntelui împădurit, se închide cu întregul profil al Masivului Ceahlău proiectat pe cer.

Viaductul Poiana Teiului este un adevărat nod al drumurilor. Aici se adună, pe de o parte, șoselele care vin de la Bicaz și de la Târgu-Neamț, prin pasul Petru Vodă aceasta din urmă, și se continuă căile spre Vatra Dornei, în amonte pe Valea Bistriței, sau spre Borsec și Ardeal, prin Grințieș.

Chiar în apropiere de monumentalul pod peste capătul lacului de acumulare Izvorul Muntelui se află vestita stâncă Piatra Teiului. După cum este de plin lacul, stânca se află ori pe uscat, ori în apă. În afară de mărturiile geologice și peisagistice, Piatra Teiului depozitează o problemă de încălzire globală, foarte la modă în zilele acestea. Conform geologului Constantin Grasu, Piatra Teiului este un rest de recif („Monumente ale naturii din județul Neamț“, Consiliul Popular al Județului Neamț, 1972). Ceea ce înseamnă că, atunci când s-a format această formațiune geologică, clima era tropicală prin aceste locuri. Vor reveni acele vremuri? Greu de spus.

Călugăreniul în care înnoptează Vitoria Lipan se află astăzi sub apele Lacului Izvorul Muntelui. Câțiva gospodari care nu au vrut să își abandoneze locurile dragi s-au retras mai sus și locuiesc azi pe o pantă abruptă, cu drumuri înguste și foarte dificile pentru autoturisme. După cum ne spune preotul satului, Emanuel Sandu, biserica în care slujește este construită după ce biserica veche a fost mutată în satul Leghin din comuna Pipirig, pentru a nu fi lăsată pradă apelor. Cu un pitoresc aparte dat de învecinarea luciului apei cu muntele împădurit, cu o atmosferă de timp încremenit, Călugăreniul de astăzi mai are doar câteva zeci de localnici activi, cei mai mulți dintre ei având o vârstă înaintată.