Vizitarea Barcelonei poate fi pentru oricare împătimit de călătorii un punct de pe acel „bucket list” al fiecăruia dintre noi, lista de visuri care trebuie îndeplinite. O minimă informare de dinaintea startului aduce o altă listă, aceea a obiectivelor turistice importante ale metropolei catalane. Am parcurs împreună, în episoadele anterioare, marele artere care ne-au scos în cale Casa Batlló, iar apoi am pășit pe aleile lui „Poble Espanyol”, Muzeul satului, varianta catalană. Până să luăm la pas Casa Milá, ori Parcul Güell, următoarele noastre obiective turistice, vă propunem o vizită la celebra Sagrada Família, catedrala care se dorește a fi un omagiu din partea omului, adus divinității. De numele acestui grandios proiect se leagă multe nume, cel mai recunoscut fiind al lui Antoni Gaudí, care a gândit și a lucrat până la sfârșitul vieții sale la această monumentală construcție.
Istoria Sagradei Família
Unicitatea Sagradei Família este dată prin scop, dar și prin faptul că începând cu genialul arhitect Antoni Gaudí, la acest proiect au lucrat, și o mai fac și în prezent, multe generații, de la oameni simpli la artiști din diverse domenii. Este știut felul de a lucra al lui Gaudí, cel care angaja oameni simpli care să pozeze, pentru a-i plasa apoi, drept personaje ale multelor scene, pe exteriorul catedralei. Astăzi, la peste 140 de ani de la punerea pietrei de temelie, construcția Bazilicii continuă.
Totul a început în 1882, designul original al Sagradei Família fiind dat de către arhitectul Francisco de Paula del Villar, acesta urmând liniile directoare ale vremii sale, cu elemente neogotice: ferestre ogivale, contraforturi, contraforturi zburătoare și o clopotniță ascuțită. Diferendele tehnice pe care le-a avut cu edilii de atunci, precum problema legată de costul materialelor, i-au determinat pe oficialii capitalei Catalunei să-l înlocuiască cu un alt arhitect care începea să iasă în evidență în domeniu, Antoni Gaudí, cel care a luat proiectul și l-a dus într-o altă direcție, transformându-l într-o propunere ambițioasă pentru viitor. Acest fapt se petrecea la 18 martie 1883.
În 1885, Capela Sfântului Iosif este inaugurată, devenind locul în care s-au ținut primele liturghii.
Peste șase ani încep lucrările la fațada Nașterii Domnului.
Începând cu 1914, Antoni Gaudí începe să lucreze exclusiv la Templu, până la moartea sa, timp de 12 ani. După 1926, destinul proiectului gigant trece în mâinile arhitectului Domènec Sugranyes, unul dintre discipoli lui Gaudí.
Sagrada Família a fost vandalizată în timpul războiului civil spaniol (1936). Daune majore: planurile și fotografiile sunt arse, iar modelele din ipsos, sparte.
În 1939, Francesc de Paula Quintana preia conducerea șantierului. Datorită faptului că au putut fi salvate materialele din atelierul lui Gaudí și astfel totul a putut fi reconstituit, din planuri și fotografii publicate, construcția și-a urmat cursul proiectat.
La moartea lui Quintana, în 1966, construcția Sagradei Família este continuată, împreună, de Isidre Puig i Boada și Lluís Bonet i Garí. În 1985, Jordi Bonet i Armengol este numit arhitectul-șef al întregii opere grandioase visate de Gaudi, urmat , în 2012, de Jordi Faulí.
Pe 7 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a sfințit Bazilica pentru cult religios și a desemnat-o bazilica minoră.
Antoni Gaudí, Arhitectul lui Dumnezeu
Antoni Gaudí i Cornet s-a născut la 25 iunie 1852. Arhitectul catalan s-a remarcat printr-un stil distinctiv, caracterizat prin libertatea de formă, culoare și textura voluptuoasă, prin unitatea organică. Gaudí a lucrat aproape în întregime în Barcelona ori în apropierea marelui oraș.
O mare parte din cariera sa, Gaudi s-a ocupat cu ridicarea Sagradei Família, amplu proiect neterminat în timpul vieții, pe care l-a lăsat moștenire viitoarelor generații de arhitecți și artiști urbani. Alte proiecte notabile ale sale au fost imaginarea, transformarea și construirea Parcului Güell, Casei Milá și Casei Batlló, toate în Barcelona.
S-a stins din viață la 10 iunie 1926, la Barcelona, după ce cu câteva zile înainte fusese victima unui accident de tramvai. Fiind îmbrăcat modest, așa cum obișnuia, a fost confundat cu un om al străzii (nu avea nici un act de identitate asupra sa) și a fost lăsat să zacă pe trotuar, lângă linia de tramvai, vreme de trei ore. Dus, în fine, la spital, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale, a fost recunoscut abia a doua zi. Onorurile notabilităților orașului, care s-au perindat apoi la căpătâiul bolnavului, au fost tardive, Gaudi decedând în urma leziunilor interne suferite.
Turist de serviciu: Valentin ANDREI
