Cafeneaua culturală

Cultura populară a lumii – Breviar cultural albanez

Cultura populară a lumii

Istoria veche a românilor ne arată că poporul nostru se trage din vechiul neam al tracilor, nație care, în Antichitate, se întindea pe un teritoriu vast care acoperea în întregime ceea ce numim astăzi Peninsula Balcanică.

Locuind împreună în teritoriile balcanice, veacuri de-a rândul, românii, sârbii, albanezii, grecii, turcii, fiecare dintre ei a împrumutat câte ceva din cultura tradițională a celorlalte etnii. Interferențele, asemănările de port sau de pași ai dansurilor populare, chiar de melos, între români și celelalte etnii există și acestea definesc patrimoniul identitar al fiecărei culturi naționale.

Pentru moment, vă propunem să aruncăm o privire asupra culturii populare albaneze.

Despre albanezi

Albanezii sunt unul dintre popoarele cu care românii au interacționat frecvent în decursul istoriei. O parte a lor s-a stabilit în România începând cu secolul al XVII-lea fiind denumiți, conform denumirii turcești, arnăuți. Aceștia erau angajați ca soldați mercenari și gărzi personale de boierii din Țările Române. Este și explicația pentru numărul destul de mare al numelui propriu Arnăutu, care se întâlnește astăzi în țara noastră.

Influențabili, indisciplinați, ahtiați după avere, sensibili, orgolioși, arțăgoși, dar și viteji, conștiincioși, fideli, primitori și foarte isteți,iată o scurtă descriere a calităților și defectelor albanezilor, așa cum i-au perceput oameni străini locului care, de-a lungul timpului, au venit în contact cu ei.

Elemente de cultură populară

Dacă ne referim la costumul tradițional albanez, vom observa multe asemănări cu portul popular strămoșesc al românilor. În picioare, albanezul de rând purta opinci, iar pe capul țărăncilor albaneze se găseau năframe sau basmale, cromatica predominantă fiind vișiniu, verde sau galben, cu flori mari, roz sau roșii. Mijlocul bărbaților era încins cu un brâu lat, de culoare roșie.

Ca o particularitate a portului femeiesc albanez apare opregul cu franjuri, acea bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. La noi, această piesă de îmbrăcăminte apare doar în Banat.

Unul dintre instrumentele populare proprii albanezilor este ciftelina (çiftelia, qifteli sau qyfteli) ce se traduce prin două corzi, este un instrument muzical întâlnit îndeosebi în comunitatea de gheghi din Nordul și centrul Albaniei, în sudul Muntenegrului și în Kosova. Ea se folosește la nunți și la concerte și acompaniază baladele albaneze. Termenul çifteli vine din turcesul cift (dublu, pereche) și tel (sârmă, șir), deci și-a luat numele de la cele două corzi pe care se cântă printr-un procedeu cunoscut ca jumulire, adică ciupire.

Un instrument asemănător – firesc, dacă ne gândim la influențele regionale ale culturii populare de pretutindeni – se regăsește și în zona Turciei și a vechii Persii (Iranul de astăzi). Dutar-ul, care era folosit la începuturi de păstorii asiatici, este un fel de lăută tradițională cu două coarde și gât lung. Numele său vine din limba persană și înseamnă „două șiruri“.

Artiști de marcă ai culturii populare albaneze

Dacă numele cel mai important al culturii albaneze este scriitorul Ismail Kadare, la nivelul culturii populare, cel puțin în ultimul veac, cei mai importanți ambasadori în plan internațional au fost cântăreața Nexhmije Pagarusha (citit ca Nedgimie Pagarușa) și dansatorul și coregraful Besim Zekthi.

Nexhmije Pagarusha (1933-2020) este artistul cel mai apreciat de public atunci când vine vorba despre cântecul tradițional albanez. Denumită și „Privighetoarea Kosovei“, a făcut ca piesele interpretate de ea să se afle în inimile tuturor, câștigând, de-a lungul a peste cinci decenii de carieră, o mare popularitate nu doar în propria țară, Kosova, ci și în alte țări europene, precum Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria.

Născută în satul Pagarush, lângă Malisheva, Pagarusha s-a bucurat de o carieră frumoasă de-a lungul a peste cinci devenii. A terminat școala primară la Malisheva și apoi a mers la Belgrad, unde a urmat trei ani de școală de muzică, secțiunea canto-solo.

„Intrând în scenă la sfârșitul anilor ’40, ea a declanșat o revoluție în lumea dominată de mentalități discriminatorii ce considerau femeia inferioară bărbatului. De aceea, nu i-a fost ușor să devină un model și să inspire oamenii din jurul său. Muzica, arta, vocea ei deosebită au fost cele care au învins stereotipurile rigide ale unor comunități încremenite în arhetipuri sociale.“ (Maria Oprea, în revista „Drita“ din aprilie 2020)

Besim Zekthi (1936-2020) este considerat maestrul dansului popular albanez. Datorită talentului său remarcabil și a interpretării pline de măiestrie și virtuozitate, artistul a redat prin dans o parte importantă a moștenirii culturale albaneze, prin toată splendoarea coregrafiilor realizate de-a lungul vremii, fiind aplaudat și apreciat de multe generații.

Cunoscut ca Patriarh al dansului albanez, Besim Zekthi, „chiar și în cea mai întunecată perioadă a izolării țării, a reușit să ilustreze cultura poporului albanez și identitatea noastră europeană chiar pe cele mai prestigioase scene din lume, unde s-a bucurat de o apreciere binemeritată. Datorită emoțiilor de nedescris exprimate prin dans, ne-a făcut să simțim mândria, optimismul și încrederea în sine și în națiunea noastră, credința că vom avea zile mai bune, sentimente înrădăcinate în cele mai bune tradiții și valori culturale și artistice moștenite din generație în generație“, declara președintele țării, Ilir Meta, în mesajul în care și-a exprimat condoleanțele la dispariția fizică a artistului. (conform publicației „Drita“, din iulie 2020)

Autor articol: Valentin ANDREI

(sursă: colecția revistei „Drita“, editată de Asociația Liga Albanezilor din România – A.L.A.R.)