Cafeneaua culturală

POESIS – ANA VÎRLAN și re-rostuirea lumii

POESIS – ANA VÎRLAN și re-rostuirea lumii

Ana Vîrlan s-a născut la 19 iulie 1972 la Piatra-Neamț. Este absolventă a Colegiului Național „Calistrat Hogaș”, profilul filologie-istorie, promoția 1991, și licenţiată a Facultății de Litere a Universității „Alexandru loan Cuza” din laşi (1996), cu lucrarea „Romanul psihologic al lui Liviu Rebreanu”. Își definitivează studiile masterale la UAIC, în 2011, în literatură comparată și universală, cu lucrarea de disertație „Sensul suferinței la Viktor Emmanuel Frankl și Nicolae Steinhardt”, și studiile doctorale, la aceeași universitate, în 2022, cu mențiunea „Excelent – Summa cum Laude” pentru teza „Matei Călinescu – între literatură și critica literară „.

Ana C. Vîrlan activează în prezent ca profesor doctor la Liceul cu Program Sportiv din Piatra-Neamț, unde predă limba și literatura română. A fost distinsă cu Premiul Național „Gheorghe Lazăr” – clasa a III-a, în anul 2008, și a beneficiat de o bursă doctorală la Universitatea din Strasbourg, Departamentul de Studii Românești – C.H.E.R. și Colegiul Doctoral European din Strasbourg, în anul universitar 2018-2019.

Cărți publicate: „Anotimpul din noi” (2003), „Durerea Somnului” (2007), „Din drag, cu dor… numai pe jumătate folclor” (2009), „La izvoarele performanței – file din istoria sportului școlar la Piatra-Neamț” (coord., 2005), „Dincolo de literatură” (2017), „Chipuri monahale de ieri și de azi – istoricul Mănăstirii Brădițel – Neamț” (2009). Acum, în 2023, Ana C. Vîrlan își pregătește publicarea tezei de doctorat, cu titlul „Matei Călinescu – între literatură și critica literară „.

În domeniul publicisticii, Ana C. Vîrlan a fost editor-coordonator al revistei educaționale „Ad Astra” (1999-2013) şi, între 2006 și 2008, redactor la revista „Tradiția Ortodoxă”. A publicat, de asemenea, articole în revistele „Antiteze” și „Asachiana”.

În prefața cărții „Dincolo de literatură”, prof. dr. Gheorghe Brânzei, fost inspector școlar, remarca: „Ana Vîrlan este un profesor dăruit de limba și literatura română pentru care textul literar este o re-rostuire a lumii acesteia și un alt mod de a fi…”. Despre lirica Anei Vîrlan, criticul literar dr. Cristian Livescu spune: „Ea lucrează, în poezie, cu idealități, cu singurătăți suave, cu acele fragilități ale clipei care se visează trăite în alt spațiu”.

Alte referințe critice, în revistele „Asachi”, „Apostolul” și „Convorbiri literare”.

PUSTIU (din volumul „Durerea somnului”)

Toți păzitorii adormiseră în jurul Focului...
Sub pleoapele negre, ochiul rătăcea înlăuntru.
Amuțiseră, trimițând spre tăciuni
suflările lor duhnind a pelin.

suflările ... duhnind a pelin.

Amară devenise chiar și cenușa
în vântul sărat, purtător de nisip.
Aprinsă, una cu focul,
fremăta coasta întoarsă spre vârsta dintâi... 

rugă spre vârsta dintâi…

Toți îmi păreau doborâte statui
lâng-un altar fără de jertfă…
Toți își aveau suflarea la căpătâi.

Așteptau ca din Cer, Ea să coboare
dând altarului rost,
sub flăcări duhnind a pelin…


ACHIMIE BARBARĂ (din volumul „Durerea somnului”)
Pentru cei care se simt singuri în… doi

Au căzut frunzele din jumătate de pom
dar nu una câte una
ci toate odată, ude și bete…
Iar acum se dau îndrăznețe la om,
sfâșiind talpa pe-alee
ori înnodând prin șanțuri
sfori pentru zmee…

De aur, de argint, de aramă,
cu lut și cu sânge, cu rogoz și cu scamă,
fiecare frunză naște o coadă de zmeu
dar se crede ochi de leu-paraleu…
Zbucnind în sus sau prăvălindu-se-n ceață,
să zboare din nou frunzele-nvață…

Omu-i tăcut și are ochiul închis,
iar pomul-părinte
de copiii cei verzi s-a dezis….
Nimeni nu mai încearcă să lupte cu frunezele bete,
în alchimia barbară, ele devin iepe sirepe…

Doar noaptea, două tălpi mărunte dar obosite și grele,
se preumblă agale prin cadru,
alegând chiar frunzele mele
în formă de stele…
Cele uscate și seci au rămas pe jumătate-de-pom,
pentru cei ce se simt jumătate-de-om,
răstignite pe veci…

Autor articol: Valentin ANDREI