Cafeneaua culturală

Figuri marcante – NICOLAE MILORD: Don Quijote de Piatra-Neamț, pictor al florilor

Unul dintre cei mai apreciați artiști plastici ai judeţului Neamţ a fost Nicolae Milord. A făcut parte, alături de C.D. Stahi, Aurel Băeșu, Iulia Hălăucescu şi Petru Petrescu, din pleiada marilor pictori nemțeni, care au imortalizat urbea pietreană și împrejurimile și au adus faimă ținutului.

De altfel, admirația față de Aurel Băeșu o afirmă însuși Milord, el dovedindu-se, în arta plastică, un demn urmaș al celui care a plecat în eternitate în anul 1928.

Pictor al florilor

Nicolae Milord a fost un iubitor al naturii, florile fiind, în mod special, în atenția sa. Pietrenii care își amintesc de el îl evocă drept un tip retras, care comunica puțin. Când nu picta în propria grădină, îi plăcea să cutreiere, cu șevaletul sub braț, cărările dealurilor dimprejurul orașului.

Ca unul care l-a cunoscut, regretatul profesor și filosof pietrean Emil Bucureșteanu îl evoca pe artist astfel: „Dincolo de tot ceea ce a creat, la Nicolae Milord rămân florile din tablourile sale, rămâne frumosul acestora, transfigurat, recompus, remodelat, care este atemporal, de veșnică ființare. Milord rămâne în conștiința admiratorilor ca «Pictor al florilor», luând de la acestea nu doar forma, cât mai ales culoarea. Printr-un efort în plus, la privitor poate intra în funcțiune și un alt simț, mirosul. Poate, în fața șevaletului, Nicolae Milord trăia ambele impresii. Din grădină, pictorul pornea cu o lume florală mentală și o transpunea cu ajutorul pensulei pe pânză sau carton. Grădina avea frumusețea ei, dar tabloul era altceva, o altă lume.“

Ca o adeverire a spuselor profesorului Bucureșteanu, Alecu Ivan Ghilia nota pentru „România liberă“, din 3 iunie 1971, după vernisarea unei expoziții în Capitală: „Ca rafinament cromatic și căldură, se impun florile lui Milord. Florile lui trăiesc ca la Luchian, cu prospețime și farmec, petalele lor vibrează încărcate de inefabil, de o lumină dulce, nostalgică.“

Nicolae Milord și criticii de artă

O vorbă care a tot circulat în urbea noastră spune că, într-un dialog purtat între Iulia Hălăucescu și Petre Cormarnescu, când s-a ajuns la o referire asupra lui Milord și intrarea sa în Uniunea Artiștilor Plastici din România, replica criticului bucureștean ar fi venit cam așa: „Mai lasă-mă în pace, Lady, cu Mu Lord al dumitale!…“ Butada creată spontan a devenit, de atunci, celebră în lumea artei plastice românești.

Un portret al lui Nicolae Milord îl face, așa cum numai el se pricepe, apreciatul critic de artă Valentin Ciucă: „Personaj pitoresc şi discret, Nicolae Milord amintea concitadinilor, prin vestimentaţie şi comportament, de perioada interbelică. Era amabil şi capricios, elegant cu măsură, purta permanent la gât o lavalieră asortată costumului, mereu acelaşi. Îl enerva la culme apariţia unor noi generaţii de artişti pregătiţi pe sponci de profesori modeşti. Instrucţia sa artistică, riguroasă şi marcată de autoritatea unor mari pictori l-a stimulat adesea, dar l-a şi timorat uneori. Ambiţia de a-şi depăşi maeştrii ieşeni a rămas doar o iluzie, chiar dacă pictura sa a onorat statutul profesionist al unui pictor aplicat, capabil să sugereze prin artă sentimentele cele mai alese. A pictat peisaje, îndeosebi din spaţiul citadin nemţean, şi a ieşit uneori la lucru în plein air. Elabora atent, analiza efectele de lumină, măsura continuu ca un geometru şi stabilea proporţiile adecvate. Cel mai mult a lucrat cu cuţitul de paletă şi, de aceea, impresia de forţă şi tensiune a imaginii este irepresibilă. Florile anotimpurilor şi-au găsit în pictor un admirator tandru şi generos. Nu a distrus corola de lumini a lumii, ci a identificat-o în universul culorilor sale, în armoniile personale în care credea. Nu cultiva prieteniile artistice făţarnice şi s-a mulţumit doar cu statutul de Don Quijote de Piatra-Neamţ, admirat de unii, ignorat de alţii.“

Memoria artistului omagiată în contemporaneitate

În ideea de a-l omagia an de an pe artistul plastic Nicolae Milord şi de a-i perpetua memoria şi în plan naţional, începând din anul 2017, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ organizează Concursul naţional de arte plastice „Nicolae Milord“, competiţie destinată cursanţilor din toate școlile populare de artă din ţară. Până în anul 2022 au fost acordate șase Mari Premii MILORD, posibilii discipoli fiind: Sara Voaideș (Şcoala Populară de Artă Târgu Mureş) – 2017; Dănuţ Aconstantinesei (Şcoala de Arte Botoşani) – 2018; Robert Voitchievici (Şcoala de Arte „Ion Irimescu“ Suceava) – 2019; Marilena Popa (Școala de Arte și Meserii „Ilie Micu“, Sibiu) – 2020; Maria Andronoiu (Școala de Arte și Meserii „Vespasian Lungu“ Brăila) – 2021; Maricel Blaga (Centrul Cultural „Dunărea de Jos“, Galați) – 2022.

Scurtă biografie

Nicolae Milord s-a născut la 11 noiembrie 1909, la Piatra-Neamţ, loc în care 79 de ani mai târziu avea să treacă în eternitate. Şi-a început educaţia pe plaiurile natale, absolvind Liceul „Petru Rareş“, pentru ca apoi să urmeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, avându-l coleg pe Corneliu Baba, iar ca maeştri la catedră pe Jean Leon Cosmovici, Gheorghe Popovici, Octav Băncilă şi Ştefan Dimitrescu. A fost discipol al lui Aurel Băeşu.

Anul debutului său pe simeze a fost 1937, atunci când a participat la o expoziţie colectivă. Tot în 1937 are şi o primă „personală“ la Piatra-Neamţ, fapt pe care îl va mai repeta în 1967, 1970 şi 1980. Trecând prin perioade tulburi, războiul al doilea mondial şi întreaga perioadă comunistă, Nicolae Milord a avut parte, în cadrul activităţii sale artistice, numai de expuneri în ţară, Bacău, Iaşi, Botoşani, Bucureşti, acestea fiind oraşele unde creaţiile sale au putut fi văzute cu predilecţie.

În 1957 a primit Premiul pentru pictură al Regiunii Bacău. A fost decorat cu Medalia „A XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei“.

Timp de 15 ani a condus Cenaclul de artă plastică de la Piatra-Neamţ.

Lucrările sale se găsesc în numeroase colecţii muzeale şi particulare.

A trecut Marele Prag în ziua de 10 mai 1988, la Piatra-Neamţ, fiind înhumat la cimitirul local „Eternitatea“.

Documentare realizată de
Valentin ANDREI