Analia Selis este una dintre cele mai puternice voci care au adus tangoul argentinian mai aproape de publicul din România. Născută în Argentina și stabilită la București din 2003, artista a construit o carieră solidă între două culturi, îmbinând tradiția sud-americană cu sensibilitatea publicului român. Cu proiecte de referință dedicate tangoului autentic, muzicii lui Astor Piazzolla și chiar tangoului românesc, Analia Selis marchează peste 20 de ani de succes artistic în România și o relație profundă cu publicul său.
Ați moștenit talentul muzical din familie? Cum v-a influențat copilăria și mediul familial în formarea artistică?
Analia Selis: Cânt de când sunt mică, mi-a plăcut tot timpul să cânt și, de când îmi aduc aminte, ceream mereu, la cadourile de Crăciun sau de ziua mea, instrumente sau ceva legat de muzică. Mama m-a susținut foarte mult în drumul meu muzical. Tatăl meu cânta la chitară, dar nu la evenimente, cânta acasă. Autodidact. El a murit când eu aveam 2 ani, dar chitara pe care o am și acum cu mine este a lui.
Practic, a influențat acest lucru parcursul dumneavoastră?
Analia Selis: Nu, pentru că eu nu am amintiri de la el, eram prea mică. A murit când aveam 2 ani, dar nu știu, poate ceva a influențat când eram bebeluș.
Cum a fost parcursul artistic?
Analia Selis: Eu am știut că o să cânt încă de când eram mică. Mama și-a dat seama că îmi place să cânt și am fost la cor de copii, la cor de adolescenți, am studiat, m-a trimis la o școală de muzică și, astfel, am studiat muzica de mică. Ulterior, am făcut conservatorul, facultatea de muzică. Cântam canto clasic, pentru că am fost la cor. Apoi am plecat la Boston, după ce am terminat facultatea în orașul meu, unde am studiat canto clasic. Acolo, la Boston, l-am cunoscut pe Răzvan, tatăl copiilor mei, și așa am ajuns în România.
Ce artiști sau genuri muzicale v-au influențat cel mai mult stilul?
Analia Selis: Stilul meu? Folclorul argentinian. Când am plecat la Boston să studiez muzică clasică, canto clasic, eu ascultam tot felul de muzică, nu doar clasică. Dorul de casă mă făcea să ascult folclor argentinian. Deja în al doilea an de facultate știam că nu voi cânta clasic. Am început să cânt muzică latino-americană, folclor – eu oricum am terminat canto clasic la facultate. Îmi plăcea foarte mult folclorul latino-argentinian: muzică din Brazilia, din Peru, din Columbia. Și când am venit aici, în România, am venit hotărâtă să caut instrumentiști cu care să fondăm o trupă.
Cum ați simțit România? A devenit ca o a doua casă?
Analia Selis: Eram foarte îndrăgostită când am venit și mi-am dorit foarte mult să încerc. Mă gândeam atunci, că dacă nu merge ceva bine, împreună cu tatăl copiilor mei, pot să plec. Argentina va fi tot timpul acolo, cu mama și familia mea. Era demn să încerc, pentru că eram foarte îndrăgostită. Așa am ajuns aici și nu mi-a fost greu. Bine, dorul de casă, la început, apasă. Totodată, am venit în România gândindu-mă că aici voi sta. A fost o hotărâre a mea interioară. Și a mers totul foarte bine, m-am obișnuit. Puțin câte puțin, România a devenit casa mea.
Cum vedeți România ca spațiu de exprimare artistică?
Analia Selis: Este fantastică, pentru mine, România. De aceea am și rămas. Eu am divorțat și am rămas și nu m-am gândit niciodată, de când am venit aici, să plec. România mi-a oferit ceva foarte prețios: posibilitatea să mă dezvolt muzical și să am o carieră în care răsplata economică este una bună, pentru că pot să duc mai departe casa mea făcând ceea ce îmi place.
Ce înseamnă tango pentru dumneavoastră? Cum l-ați defini?
Analia Selis: Tango este un drum de dus. Eu nu vin dintr-o zonă în care se cântă tango. Eu sunt din Nordul Argentinei, tangoul este din Buenos Aires. Argentina este foarte mare și fiecare zonă are muzica ei. În Tucumán, de unde vin eu, ascultam tango, cum ascultă toată lumea în Argentina, dar nu m-am gândit niciodată că eu însămi voi deveni cântăreață de tango. După ce am născut cei doi copii, am avut o perioadă în care nu mă mai regăseam în muzica latino-comercială. Tatăl copiilor mei, care este violoncelist, mi-a propus un proiect cu desfășurare la un an distanță: un turneu de muzică tango. Am fost reticentă la început, pentru că tangoul este un stil foarte puternic și am mare respect pentru el. Nu oricine îl cântă și nu oricine îl dansează. Am acceptat pentru că aveam timp de pregătire. După acel an, a început turneul și chiar de la primul concert am avut senzația că este în sângele meu. Și mi-am spus atunci că tango este un drum de dus, de unde nu mă mai întorc. Și așa a fost până acum.
Ați colaborat cu orchestre și muzicieni din diverse țări? Cum v-au influențat experiența și viziunea artistică?
Analia Selis: Influența cea mai mare vine de la concertele cu orchestre. De când am început să cânt simfonic, am descoperit această comuniune fantastică de a împărtăși muzica pe care o iubesc cu muzicieni care nu cântă acest gen, dar sunt deschiși să încerce. Pe lângă colaborarea cu muzicieni foarte buni, tehnic m-a pus la mare încercare, obligându-mă să mă pregătesc foarte bine.
Care au fost artiștii care v-au impresionat dintre cei cu care ați lucrat?
Analia Selis: Am cântat cu foarte multe orchestre. Poate cei care m-au impresionat cel mai mult au fost bandoneoniștii cu care am colaborat, veniți din afară, autentici în tango. Un bandoneonist care m-a influențat foarte mult este Omar Massa, care a locuit o perioadă în România și de la care am învățat foarte mult.
Turneul cu care ați ajuns și la Piatra-Neamț, pe 24 februarie, se numește Volver. De unde a pornit această idee?
Analia Selis: Alături de muzicienii cu care călătoresc am avut un turneu fantastic. Mi-am dorit foarte mult să mai facem unul împreună. Sunt muzicieni foarte buni și oameni de o calitate umană deosebită.
După ce s-a încheiat turneul anul trecut, în martie, m-am gândit că vreau să organizez din nou. Așa a început „Volver”, care a crescut mult, incluzând și o latură educațională, cu un masterclass la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București, și una umanitară. Avem un concert gratuit, de Mărțișor, pe 1 martie, la Spitalul Clinic Fundeni din București, pentru bolnavii de cancer. În turneu venim și cu urne ale Asociației „Speranță pentru România”, din Arad, pentru a sprijini persoanele bolnave, care nu își pot plăti tratamentele.
Ce înseamnă acest termen, ,,Volver”?
Analia Selis: „Volver” înseamnă „a se întoarce”. Este titlul unei piese din repertoriul nostru, un tango vechi, cu care deschidem concertul. Pe măsură ce am pregătit turneul, a căpătat o semnificație mai profundă. Cu fiecare răspuns pozitiv, cu fiecare „da” primit, mi-a crescut încrederea. Înainte de turneu am simțit că m-am întors la toată forța mea. Aici este legătura cu Volver.
Cum ați ales repertoriul pentru acest turneu?
Am mare grijă de repertoriu. Sunt piese cu mesaj, cu conținut important, și care se leagă de luna iubirii, de primăvară, de armonie. Sunt cântece alese cu iubire, cu povești.
Tango și folclor latino-american – a fost o provocare artistică această combinare?
Analia Selis: Da, pentru că nu mai cântasem demult folclor. În concert folosesc și percuție latino-americană tradițională, la care am învățat să cânt de mică.
Cum vă pregătiți emoțional înainte de fiecare concert?
Analia Selis: Este mai mult decât o pregătire, este o conexiune. Obiectivul este simplu: ca oamenii să simtă. Dacă pleacă acasă cu senzația că viața e mai frumoasă după concert, atunci ne-am atins scopul.
Ce urmează după ,,Volver”?
Analia Selis: Imediat după, pe 8 martie, la București, urmează o mare provocare: opereta María de Buenos Aires, operă de tango scrisă de Astor Piazzolla. Este un rol complex, cu costume și joc teatral. Provocarea este foarte mare și pentru că se întâmplă imediat după ,,Volver”. Acum studiez rolul și mă pregătesc pentru acel concert, care se va întâmpla pe 11 marte, la Chișinău.
Mai există visuri artistice neîmplinite?
Analia Selis: Tot timpul sunt dorințe. Eu am o dorință foarte puternică ce s-a născut înainte de pandemie și pe am început să o dezvolt – să cânt și peste hotare, în Europa, în Asia. Am început cu niște concerte, dar pandemia din păcate a tăiat toate călătoriile și cred că este foarte greu de reluat legături ca să putem să mergem afară din țară. Dar dorința asta e – cariera mea să se dezvolte în așa fel încât să devină una internațională.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
