Interviu cu îndrăgita actriță CARMEN TĂNASE

În acest număr savurăm o cafea culturală alături de îndrăgita actriță Carmen Tănase.

Actriță de teatru, film și televiziune, Carmen Tănase s-a născut la Ploiești, într-o familie cu rădăcini grecești și germane din partea bunicilor materni. Rolul „Flacăra“ din serialul tv „Inimă de țigan“ i-a adus mare succes și apreciere din partea publicului.

Actriță de forță, Carmen Tănase interpretează cu aceeași pricepere și roluri sensibile, îmbrăcând cu drag și pasiune haina fiecărui rol distribuit. Respiră și trăiește la maxim prin meseria de actor pe care o practică cu dedicare. Iubește oamenii, animalele și Îi mulțumește zilnic lui Dumnezeu pentru ceea ce este.

Când și în ce context ați decis că doriți să deveniți actriță?

Carmen Tănase: Nu am decis eu, ideea a fost a tatălui meu! Eu voiam să fiu medic veterinar sau inginer zootehnist, dar cum depindeam de părinții mei, ei nu au vrut să audă de așa ceva și atunci tata a venit cu această idee. Eu eram familiarizată cu teatrul, deoarece mergeam adeseori. Mă mai jucam în oglindă și părea un examen destul de ușor, dar s-a dovedit a nu fi. Tata mi-a indus ideea de a fi actriță.

Cum au fost anii studenției pentru dumneavoastră? Știu că ați fost la clasa doamnei Olga Tudorache.

Carmen Tănase: Au fost niște ani minunați, ca toți anii tinereții. Anii studenției au fost extraordinari, pentru că am avut șansa să fiu lângă una din cele mai mari actrițe la vremea aceea, Olga Tudorache. Să învăț de la ea, să o urmăresc pe scenă, să îi fiu apropiată, pur și simplu să respir meserie și artă de la Olga Tudorache, care făcea actorie cu o măiestrie de excepție, a fost nemaipomenit. A devenit un fel de a doua mamă pentru mine. Ne-am și distrat în anii studenției, nu vă imaginați că eram niște tineri tocilari care toată ziua stăteam la școală!

Tot alături de doamna Olga Tudorache v-ați făcut și debutul pe scena teatrului.

Carmen Tănase: Da, m-a luat pe mine și pe Radu Duda, principele Radu, în anul 3 de facultate, la Teatrul Mic, în piesa „Fluturi, fluturi…“ a lui Aldo Nicolaj, regizat atunci de Cristian Hadji-Culea. A fost o deosebită onoare pentru noi, căci pe vremea aceea era destul de rar ca un profesor așa mare, actor renumit, să își ia studenții la un teatru profesionist. Ceilalți studenți ne priveau ca pe niște aleși.

Este cunoscută și în prezent dragostea dumneavoastră pentru animale. V-a rămas în suflet chemarea spre lumea aceasta. V-ați vedea astăzi în ipostază de medic veterinar?

Carmen Tănase: Se putea întâmpla asta. Nu am mai proiectat această imagine de multă vreme, deoarece mintea, sufletul, inima toate sunt preocupate cu profesia mea de acum. Sunt convinsă însă că aș fi putut fi un medic veterinar foarte bun, dar foarte sărac.

Vă vedem foarte implicată în online, în campanii de ocrotire a animalelor.

Carmen Tănase: Din păcate poporul nostru nu are educație din multe puncte de vedere, dar respect față de tot ce este viu în jurul lui, în afară de el însuși, românul nu are. Din această cauză sunt nenumărate situații în care, pur și simplu, unii chinuie animalele, le aruncă la tomberon, nu le hrănesc, le țin legate în lanț. E o lipsă de civilizație și dintre cei care ne conduc nu vrea nimeni să îi învețe. Ar trebui introdusă această educație, deoarece dacă nu respecți tot ce e în jurul tău, natura nu are cum să te respecte pe tine.

Care este cea mai frumoasă amintire dobândită, ca actriță, la Iași, cât ați fost angajată la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“?

Carmen Tănase: La Iași am stat 6 ani. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea de actor de teatru, pentru că au contribuit semnificativ tinerețea, colectivul și faptul că jucam foarte mult. Cea mai frumoasă amintire este una personală: acolo l-am cunoscut pe soțul meu, pe Victor Parhon, care era critic de teatru. A venit într-o delegație cu mulți critici de teatru și așa ne-am cunoscut! Ne-am îndrăgostit, am decis să rămânem împreună și să facem un copil.

De Piatra-Neamț vă leagă amintiri sau prietenii?

Carmen Tănase: Da! Când am fost repartizați, câțiva s-au dus la Piatra-Neamț și cei mai mulți dintre noi la Suceava. Teatrul Național Iași înființase o filială în Suceava și acolo a ajuns marea majoritatea a promoției. La Piatra-Neamț era Oana Pelea și după s-a dus și Bogdan Gheorghiu și mai făceam naveta la chefuri. Îmi aduc aminte de Festivalul Tineretului de la Piatra-Neamț, unde am fost să ne distrăm și îmi amintesc perfect că în săptămâna aceea nu am dormit deloc, nicio secundă. Când am ajuns la Iași, am căzut din pragul ușii și am dormit 48 de ore.

Care ar fi rolul ce v-a marcat cariera?

Carmen Tănase: Clar rolul de la televiziune, „Flacăra“, ăla mi-a marcat cariera și probabil că o să rămână pe veci. În teatru nu pot spune care m-a marcat, dar pot spune care mi-a plăcut. Mi-a plăcut un spectacol care s-a jucat foarte puțin și anume „Domnișoara Anastasia“, unde eu jucam rolul Paraschivei. Mi-a plăcut la nebunie. Acum joc „Cui îi e frică de Virginia Woolf“, care îmi place foarte, foarte tare. A mai fost un spectacol și la Metropolis – „Și negru și alb și gri“, regizat de Mimi Brănescu, unul din puținele spectacole cu catharsis, mai greu în zilele noastre. Toate rolurile pe care le-am jucat mi-au plăcut, dar astea trei se detașează.

Teatrul sau film? Ce e în prezent mai aproape de sufletul dumneavoastră?

Carmen Tănase: Teatrul. Acum câțiva ani era film sau televiziune, acum, categoric, teatrul.

Care considerați a fi caracteristicile necesare pentru un tânăr care dorește să intre în lumea aceasta?

Carmen Tănase: În ultima vreme văd tineri actori, aspiranți, care vorbesc pe rețelele de socializare, drept pentru care am decis să filmez un curs de câteva ore pentru ei, căci, din păcate, nu mai învață meserie la școlile lor. Văd tineri talentați de la natură, care nu știu ce să facă cu talentul lor pentru că nu îi învață nimeni. Acum e goana asta pentru a supraviețui și nu mai ai timp să te ocupi de tine și de ce e în interiorul tău. Actoria se face în permanență, înveți continuu, înveți când ești la cafea, înveți când mergi pe stradă, înveți când intri într-o relație cu un funcționar public! Atenția ta trebuie să fie la maxim, pentru că de la oamenii din jurul tău înveți meserie. Iei ce trebuie, dai la o parte ce nu trebuie. Oamenii, acum, mai ales cei tineri, nu mai au timp să observe, toată ziua stau cu nasul în telefoane. Experiența de viață nu există, ea nu trebuie trăită, adică nu trebuie să treci printr-o dramă ca să înveți ceva, dar trebuie să observi dramele din jurul tău! Nu trebuie să treci printr-o situație extraordinar de fericită în fiecare clipă ca să redai asta pe scenă, dar observi în jurul tău. Nemaiexistând acest lucru, ei nu au experiență și lipsa experienței se observă. Copiază gesturi, ticuri de la actorii americani din filme, indiferent de epoca în care joacă. Chiar am văzut actrițe foarte talentate care copiază anumite gesturi din filmele americane contemporane. Ei nu sunt de vină, de vină este școala, conducătorul spectacolului care nu îi învață, nu îi curăță. Eu încerc să fac acest curs pentru cine e interesat. Noi suntem un popor talentat, dar totul trebuie canalizat, trebuie pus pe un drum, ca toate calitățile să devină arta actoriei, altminteri și Nea Sandu de la mine de la bloc este foarte haios și râzi de leșini cu el, dar nu îl poți urca pe scenă pentru că nu știe ce să facă.

Sunt oameni care v-au inspirat și influențat traseul actoricesc?

Carmen Tănase: Primul om care m-a inspirat a fost Gina Patrichi, pe care de mică o adoram și o imitam foarte bine! Eu credeam că actoria înseamnă să imiți foarte bine pe cineva. Apoi Olga Delia Mateescu, care m-a pregătit după Olga Tudorache, care mi-a marcat existența profesională. Și actorii cu care lucrez mă influențează. Am lucrat cu actori geniali, precum Gigi Dinică, Marinuș Moraru, Florina Cercel, Florin Zamfirescu, Vladimir Găitan, Bică Papaiani și mulți alții. Mă uitam la ei ca la soare și încercam să fur și eu de la ei, să așez în locurile mai goale de la mine. Dar admir și oameni care nu au legătură cu meseria mea, îi admir pentru profesionalism, implicare, îmi plac oamenii care au vorbele la ei, oamenii cu farmec. Îmi place foarte mult de Catrinel Menghia, care nu are legătură cu meseria mea, e model, dar se vede că e o fată deșteaptă, care citește mult și o admir foarte tare, în afară de faptul că e foarte frumoasă știe ce să facă cu frumusețea ei.

Cum ați trecut perioada pandemiei, când s-a jucat și socializat mai puțin?

Carmen Tănase: Faptul că nu am mai jucat a făcut să treacă timpul foarte greu, pentru că ne-a luat aerul. Profesia aceasta se face din pasiune și vocație, nu că trebuie să mergi la serviciu și să faci bani. Noi de multe ori jucăm și fără bani, deoarece vrem să fim acolo, pe scenă. O lume întreagă a fost lăsată fără cultură și educație. S-au întâmplat alte lucruri, au apărut alte oportunități, cât am stat în perioada de urgență am făcut un serial online fiecare din bucătăria lui, regizat de Vlad Zamfirescu și scris de Alex Popa. Nu am stat nicio clipă. Alex Popa a scris o piesă despre pandemie, numită „Totul se transformă“.

Sunteți o femeie puternică, o femeie care știe ce vrea. De unde optimismul dumneavoastră?

Carmen Tănase: Am în spatele meu o grămadă de suflete care mă ajută: pe mama care are 90 de ani, pe fiul meu și teatrul de care trag să nu moară. Mi-am luat responsabilități și nu mă lasă să cad. Am și eu momentele mele când cad, dar mă ridic. Sunt unii care se uită în ochii mei și zic că ei nu pot singuri și atunci mă ridic să îi ajut.

Tot ceea ce iubiți vă motivează!

Carmen Tănase: Da, mă motivează. Dar sunt și situații când simt că nu mai pot.

Ce o face fericită pe Carmen Tănase?

Carmen Tănase: Acum m-ar face fericită revenirea la viața noastră de dinainte. Mi-aș dori să mă culc într-o noapte și când mă trezesc să îmi dau seama că a fost un coșmar lung și că nu a fost nimic adevărat.

Cum se vede din prisma dumneavoastră viața culturală a românilor, mai ales în viitor?

Carmen Tănase: Eu trag o nădejde! Uitându-mă înapoi, în istorie, după o perioadă crâncenă a urmat o renaștere. Acum depinde cât durează această perioadă crâncenă, ca să pot să apuc și eu acea renaștere. Efervescență culturală ar fi dacă ar exista mai mult curaj, dacă s-ar permite, dar nu cred că trebuie să mai stăm să ne permită cineva! Eu cred că trebuie să ne luăm singuri porția. Asta trebuie să mai învețe poporul: să știe să își ceară drepturile și să le cunoască. Am fost la niște vernisaje, la fiul meu și la un coleg, și spectacolele încep să se joace cu sala plină. Există viață culturală în România, oamenii au nevoie de asta, dar poziția statelor față de cultură este foarte îngrăditoare! Este evident că nu e nevoie de oameni deschiși la minte. Cultura, arta îți deschid mintea, mintea deschisă vede mai departe de linia orizontului și nu acesta este scopul celor care ne conduc.

Cum arată agenda pentru perioada următoare?

Carmen Tănase: E foarte încărcată, este full pe luna mai. Am multe spectacole, deplasări, filmări… la fel și în iunie. Sper că toată vara să am de lucru, nu am nevoie de vacanță pentru că am stat destul acasă în pandemie. Fizic sunt odihnită, psihic mă poate odihni doar activitatea.

Ce i-ați spune Lui Dumnezeu dacă L-ați întâlni?

Carmen Tănase: Îi mulțumesc din tot sufletul, că are suficient umor încât să fie lângă mine de fiecare dacă când am nevoie de El, că Îl simt și că Îi mulțumesc.