Este unul dintre cei mai prolifici și mai proeminenți compozitori din perioada clasică. S-a născut la 31 martie 1732, în satul Rohrau, lângă Viena, fiind al doilea dintre cei 12 copii din familia sa. Talentul muzical ieșit din comun a fost descoperit de către directorul școlii unde era elev, pe când avea doar șase ani. Părinții săi au fost, la rândul lor, muzicieni: tatăl cânta la harpă, iar mama sa, cu vocea.
Și-a început cariera muzicală în corul Catedralei Sfântul Ștefan din Viena, iar mai târziu a devenit elevul compozitorului Nicola Porpora. Ca muzician independent, a cântat în diverse orchestre și a concertat în cadrul saloanelor familiilor de aristocrați. Abia în 1761, Haydn a fost angajat ca muzician de curte, timp de 30 de ani, la familia Esterhàzy. Cu un an mai înainte se căsătorise cu Maria Anna Theresia Keller, fiica unui fabricant de peruci din Viena, cu care nu a avut o căsătorie fericită, din cauza problemelor financiare, dar, mai ales, a deselor sale călătorii în interes profesional. Totuși, căsătoria lor a durat 40 de ani, dar nu au avut copii.
Fiind un catolic devotat, a scris multe lucrări religioase, slujbe și oratorii. În 1799, a compus oratoriul „Creațiunea”, cea mai cunoscută lucrare a sa. Mai înainte, în 1791, a fost numit membru al Societății Regale a Muzicienilor din Londra, iar Universitatea Oxford l-a onorat cu titlul de „Doctor Honoris Causa”. În 1795, a fost sărbătorit în Anglia ca „erou național”. Cele mai cunoscute simfonii, aici le-a compus, de aceea se numesc „Londoneze”, ele fiind în număr de 12.
Haydn a fost un compozitor prolific. Creația sa cuprinde: 104 simfonii, 10 cvartete de coarde, 45 trio-uri pentru pian, 62 sonate pian, 26 de opere, 3 oratorii, cele mai importante fiind „Creațiunea” și „Anotimpurile”.
Pe bună dreptate, este numit „părintele cvartetului de coarde”.
Muzica sa se caracterizează prin eleganță, expresivitate, claritate, inovație, chiar un umor spumos, specific marelui compozitor.
Lucrările sale transmit o plajă largă de emoții, cuprinsă între bucurie, exuberanță, melancolie și patetism.
Haydn a fost un excelent om de afaceri și un pianist foarte talentat, creația sa fiind influențată de muzica din perioada barocă. Fiind membru al Francmasonilor, a compus și muzică pentru Lojele acestora.
La bătrânețe și-a pierdut auzul și a murit la vârsta de 77 de ani, în 1809, la Viena. Fosta sa casă din Rohau este acum muzeu.
Mozart mărturisea că „dacă Haydn nu ar fi existat, nu aș fi compus cvartetele mele”, în timp ce Schubert îl considera „maestrul ceasornicăriei muzicale”, iar Brahms îl numea „cel mai mare compozitor”. O apreciere la fel de frumoasă îi arată Schumann, spunând: „Haydn, compozitor universal, este ca un prieten, întotdeauna plin de bună dispoziție și de sfaturi bune”.
Revenind la Mozart, este de subliniat faptul că Haydn i-a fost prieten și mentor. Și-au influențat reciproc compozițiile și au colaborat în multe rânduri. Printre alte lucrări, Mozart i-a dedicat lui Haydn setul de cvartete de coarde, numit „Cvartetele Haydn”.
Și Beethoven a studiat, pentru scurtă vreme, cu Haydn, dar relația lor nu a fost una amiabilă, cei doi având stiluri diferite. În timp ce muzica lui Haydn este ușoară, spirituală și elegantă, creația lui Beethoven este pasională și mai dramatică.
Muzica lui Haydn rămâne o referință importantă în patrimoniul muzicii clasice și universale, alături și împreună cu ceilalți doi mari clasici vienezi, Mozart și Beethoven.
Autor articol: Prof. Daniela IACOB
