După părăsirea Daciei de către romani, această provincie a fost stăpânită timp de mai multe veacuri de către popoarele nomade, care s-au revărsat asupra Europei întregi, în prima parte a Evului Mediu.
Această importantă migrare a popoarelor s-a datorat în mare parte slăbirii Imperiului Roman, care nu se mai putea apăra împotriva barbarilor dornici de a pune mâna pe bogăţiile foștilor cuceritori. În plus, a mai existat și o împingere exercitată spre Apus a popoarelor nomade din Asia centrală, alungate de foamete şi secetă. Năvălirile barbare au avut o importanţă foarte mare pentru istoria ulterioară a Europei, dând naştere popoarelor moderne de pe continent.
Putem distinge între năvălitori trei grupe mari, deosebite ca rasă şi neam. Cel dintâi este grupul popoarelor germanice, venite asupra Imperiului Roman din Peninsula Scandinavică şi din Germania de astăzi. Cele mai însemnate popoare germanice năvălitoare în Evul Mediu au fost goţii (împărţiţi în Vizigoţi şi Ostrogoţi), gepizii, vandalii, francii, longobarzii.
Un al doilea grup a fost cel al popoarelor mongolice de rasă galbenă, venite dintre munţii Urali şi Altai (de unde numirea de popoare uralo-altaice), dintre care cei mai însemnaţi fiind hunii, avarii, bulgarii mongoli, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii.
Al treilea a fost grupul popoarelor slave: sârbii, bulgarii, ruşii, cehii și polonii.
Multe din aceste popoare au trecut prin Dacia, care era pentru ele mai ales un loc de popas către Imperiul de Răsărit şi spre Constantinopol.
Goţii în Dacia şi în Moesia
Primii barbari năvălitori care au ocupat Dacia Traiană au fost goţii, popor de neam germanic original din Scandinavia. După coborârea lor spre Centrul şi Sud-Estul Europei, goții s-au despărţit în două ramuri: goţii de apus (sau vizigoţii), care, în cele din urmă, au format un regat în Spania, şi goţii de răsărit (sau Ostrogoţii), care au alcătuit regatul lor în Italia.
Însă, înainte de a se stabili în aceste două zone, goţii s-au aşezat mai întâi la Dunărea de jos. Din cauza năvălirii barbarilor în Dacia Traiană, împăratul romanilor, Aurelian, a fost silit să părăsească această provincie. El i-a lăsat pe goţi în Dacia în calitate de „federaţi” ai imperiului, adică aliaţi. În fapt, o iluzie, căci goţii, departe de a se purta ca aliaţi ai imperiului, au făcut o serie de incursiuni şi peste Dunăre, în Moesia şi în Dacia Aureliană.
Astfel că mulţi dintre goţi s-au stabilit chiar pe teritoriul imperiului, la Sud de Dunăre, și în împrejurimile Silistrei.
Sub influenţa populaţiei latine din Nordul şi Sudul Dunării şi sub influenţa propagandei religioase venite din imperiu, goţii rămași aici au trecut la religia creştină.
Este foarte probabil ca de la goţi să ne fi rămas îngropat tezaurul descoperit acum un secol la Pietroasa (Buzău), numit şi Cloşca cu pui. Acest tezaur este compus din mai multe vase, tăblii şi inele de aur masiv încrustate cu pietre scumpe. Una din tăblii are încrustate figurile zeităţilor păgâne. Inscripţia inelului este în litere runice întrebuinţate de popoarele din Peninsula Scandinavă. Aceste obiecte de aur sunt lucrate de barbari, dar imită arta de a lucra metalele preţioase dezvoltată în vremea târzie în Grecia.
Fiindcă goții au fost doar în trecere prin spațiul carpato-danubiano-pontic, fără a se amesteca cu populația băștinașă, în limba poporului nostru şi în obiceiurile noastre nu se regăsesc urme lăsate de acest popor migrator.
Documentare realizată de
Valentin ANDREI
