NAE ROTARIU, artistul dedicat dansului tradițional românesc

Personalități ale dansurilor tradiționale nemțene

Ținutul Neamț se mândrește cu personalități din domenii variate. Printre oamenii care și-au dedicat întreaga viață unui crez, unei pasiuni, se numără și gârcineanul Gheorghe Rotariu, mult mai cunoscut sub apelativul Nae. Întreaga sa viață a ars pe altarul dansului popular, pe care l-a deprins de mic din casa părintească.

Obârșii gârcinene

Nae Rotariu s-a născut în vara anului 1945, pe 8 iunie, în comuna Gârcina, la poalele munţilor Stănişoarei, în imediata apropiere a municipiului Piatra-Neamţ, într-o familie de oameni gospodari, muncitori, cinstiţi şi respectaţi în partea locului.

Părinţii săi proveneau din familii cu mulţi copii, din familii nevoiaşe, fiind obligaţi să trudească din greu pentru a agonisi cele necesare traiului familiei lor.

Mama, care era casnică, s-a prăpădit pe când micuţul Nae avea un an şi patru luni.

Tatăl era muncitor la fabrica „Comuna din Paris“ din Piatra-Neamţ. A lucrat la această fabrică înainte şi după război, până în anul 1950. După moartea soţiei, a dus tot greul familiei, într-un context cu totul potrivnic, acela al foametei din 1947.

În vara anului 1951, la numai şase anişori, Nae urcă la stână, pe muntele Tarniţa (aflat la o distanţă de circa 20 de kilometri de casă, locul unde, în anii ’80, s-a format, prin ruinarea muntelui Muncelu în apa Cuiejdelului, Lacul Cuiejdel), fiind dus de un frate mai mare cu patru ani. La stână, Nae lucrează cu sârg, chiar şi după ce merge la şcoală, în fiecare vacanţă de vară.

Cu dansul popular prin lume

Viaţa grea, aspră, dusă în mediul rural, era îndulcită prin dans. Jocul popular era un element definitoriu pentru familia Rotariu, bărbaţii, din tată în fiu, petrecându-şi puţinul timp liber jucând dansurile strămoşilor lor.

Într-un interviu din 2003, Nae Rotariu rememora vremurile începutului, făcând o scurtă istorie a grupurilor folclorice pe care le-a păstorit vreme de peste 30 de ani: „Grupul de la Gârcina există încă din 1970. Era acolo un nucleu de oameni, bătrânii satului de atunci, printre care şi tatăl meu, care era animatorul. Ei au pus bazele acestei formaţii folclorice. După aceea, prin 1972, am plecat cu «Floricică de la munte» la Ohrid, în Macedonia de astăzi. Atunci i-am dat grupului de la Gârcina denumirea de «Ciobănaşul», pentru că am preluat ansamblul în acea perioadă, dar acest nume îl foloseam de fapt numai în ţară. În ’71, domnul Bararu, directorul de atunci al Centrului, a primit o invitaţie la un festival din Polonia, la Zakopane şi, pentru a-l înscrie, avea nevoie de un nume sonor. Dumnealui i-a zis «Floricică de la munte», pentru că dansatorii erau de la munte. Apoi, în anii ’72-’73, am mers în Italia şi am luat medalia de aur cu ei, sub acelaşi nume. Aşa am fost cunoscuţi pe atunci în Austria şi în Germania“, povestea regretatul Nae Rotariu.

Nae Rotariu a dansat, cel mai mult, pe scenele din țară și la festivalurile de peste hotare în Ansamblul folcloric al Combinatului de la Săvinești, „Firicelul“, devenit, din 1974, „Doina Bistriței“.

Revenirea la matcă

După pensionarea sa, care a avut loc în 1998, Nae Rotariu s-a întors la matcă, la Gârcina, acolo unde a preluat din nou Ansamblul „Ciobănaşul“, având cu acesta rezultate apreciate pe plan național.

Ca un profesionist al folclorului coregrafic, pentru care a ars până în ultima clipă a vieţii sale, Gheorghe (Nae) Rotariu a scos şi o primă culegere de specialitate – „Folclor coregrafic din Judeţul Neamţ“, Editura Nona, Piatra-Neamţ,1996. Pentru această lucrare, în 1997, Nae Rotariu avea să primească Premiul „Gavriil Galinescu“, pentru promovarea şi valorificarea folclorului, prin realizarea primei culegeri de folclor coregrafic din judeţul Neamţ.[1]

În august 2013, în cadrul ediţiei a XII-a a Festivalului Internaţional de Folclor „Ceahlăul“, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ, în semn de preţuire a întregii cariere artistice a lui Nae Rotariu, a organizat, post mortem, lansarea lucrării „Folclor coregrafic din judeţul Neamţ“, volumul II, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ.

Nu este ultimul gest de recunoştinţă. Nae Rotariu este mereu evocat de foştii colegi de scenă sau de simplii spectatori, astfel că memoria sa este vie printre nemţenii de astăzi.

[1] Text aflat pe respectiva distincţie.