Într-un sat cu rădăcini adânci în zona Neamțului, tradițiile nu sunt doar o amintire. Ele se trăiesc și se învață, cu pași de dans, cu port popular cusut cu grijă și cu bucuria reîntoarcerii la rădăcini. Aici, în comuna Vânători-Neamț, Ansamblul „Dor Vânătorean” duce mai departe ce e al locului: jocul, cântecul și mândria de a fi parte dintr-un neam cu suflet.
Povestea ansamblului a început în anul 2009, la inițiativa profesorului Vasile Urzică, sprijinit de primăria comunei, condusă și la acea vreme de primarul Adriana Maria Petrariu. Ideea era simplă și curajoasă: formarea unui grup de tineri care să învețe dansul popular și să devină păstrători ai obiceiurilor locului. La această misiune s-au alăturat și frații Ioan și Claudiu Luchian, dansatori profesioniști și coregrafi cu peste 40 de ani de experiență.
„La îndemnul colegului și prietenului nostru Vasile Urzică, am pornit împreună în această aventură. Am găsit la Vânători un grup de tineri dornici să învețe și să păstreze tradițiile. A fost o surpriză plăcută și o bucurie să începem ceva atât de frumos chiar în comuna noastră natală”, a spus, cu emoție, Claudiu Luchian.
Ioan și Claudiu Luchian sunt născuți în Târgu-Neamț și au absolvit Facultatea de Arte ale Spectacolului Muzical-Coregrafic din cadrul Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. După o perioadă ca dansatori amatori în Ansamblul „Hora” din Piatra-Neamț (1980 – 1982), au devenit dansatori profesioniști în cadrul Ansamblului „Floricică de la munte”, unde au activat timp de aproape 30 de ani. Din 2011 sunt profesori de dans popular la Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Piatra-Neamț.
Ansamblul „Dor Vânătorean” a pornit cu pași mici, dar siguri. „La început am avut un grup restrâns, cam 16 elevi, toți dornici să învețe. Cu timpul, prin participarea la evenimente și spectacole, numărul lor a crescut. Astăzi, avem peste 50 de membri și ne bucurăm de o echipă unită, care crede în ceea ce face”, a povestit Ioan Luchian.
Specificul zonei Vânători-Neamț este bine definit. Face parte din zona de munte a județului Neamț, unde muzica și dansul popular sunt mai rapide, mai ritmate. Costumul popular este unul aparte, iar tradițiile de iarnă – urăturile, jocurile cu măști, cu ursul și capra – sunt păstrate cu sfințenie. „Avem în repertoriu jocuri populare precum hora, sârba, brâul sau bătutele moldovenești, dar și dansuri mixte și bărbătești, specifice zonei. Ne dorim să punem în valoare tot ce este frumos și autentic în folclorul nostru”, a mai explicat Claudiu Luchian.
Participările ansamblului la festivaluri locale, naționale și internaționale nu au întârziat să apară. În 2009, „Dor Vânătorean” a obținut locul II la un festival pentru copii și tineret din İzmir, Turcia. A urmat participarea la festivaluri de datini și obiceiuri de iarnă în orașe precum Sibiu, Constanța și Brăila, unde grupul a obținut constant locul I. Au urcat pe scene importante din țară la festivaluri precum „Nae Rotariu” sau „Valerica Patrichi”, dar și în emisiuni televizate la ProTV și Antena 1, ducând în casele românilor frumusețea dansului, a portului și a cântecului popular.
„Pentru tineri, atracția vine natural atunci când încep să cunoască folclorul. În cadrul ansamblului, ei învață, dar și leagă prietenii. Se creează o atmosferă caldă, de echipă, care îi motivează să rămână și să se implice. Unii pleacă, e firesc – viața îi poartă la studii în alte orașe – dar mereu rămâne cineva care duce flacăra mai departe”, spune Ioan Luchian, unul dintre cei doi coordonatori.
Despre viitor, planurile sunt mari și curajoase. „Vrem să descoperim noi talente, să diversificăm repertoriul, să aducem și influențe din alte zone folclorice, dar și să păstrăm esența zonei noastre. Ne dorim ca «Dor Vânătorean» să devină un punct de referință în promovarea tradițiilor, atât în județ, cât și la nivel național.”
Într-o lume în care tinerii sunt tot mai atrași de modern și virtual, „Dor Vânătorean” rămâne o dovadă vie că rădăcinile nu se uită, ba chiar pot înflori dacă sunt îngrijite cu dragoste, muncă și respect. Iar frații Luchian, discreți, dar determinați, sunt dovada vie că tradiția poate fi transmisă, pas cu pas, din suflet în suflet.
Autor articol: Oana -Talida COZMA
