Rubrica „Poesis“ descoperă în decembrie încă un om frumos din județul nostru, pasionat de poezie. Este vorba de fostul administrator public al orașului Târgu-Neamț, actualmente viceprimar, Vasile Apopei.
Implicat în viața comunității din care face parte și deschis oamenilor, Vasile Apopei se consideră un bun prieten al umorului și al sincerității. În ciuda faptului că profesia lui nu s-a intersectat niciodată cu poezia, acesta mărturisește că a moștenit abilitatea și pasiunea pentru poezie din familie, de la tatăl sau, cel care avea o înclinație puternică spre vers. După dispariția prematură a tatălui, poezia a fost cea care a reușit să-l ajute să-și descarce suferința și dorul. ,,Am simțit că mă pot exprima în felul acesta, am început să scriu pentru mine gânduri, regrete și tot ce a rămas nerostit. Nu îmi programez niciodată să scriu, aștept versurile să vină la mine și apoi le transpun pe ce îmi este la îndemână. Îmi place să cred că poezia ne face mai buni, ne readuce sensibilitatea și ne dezvăluie câte o bucățică din suflet“, concluzionează invitatul nostru.
Teama Am ajuns să ne temem și de umbrele noastre, Nu mai vrem să privim înapoi, Mergem falnici și țanțoș parcă am fi niște aștri, Dar de fapt suntem bieți muritori! Ne e teamă de tot, ne e frică de toate, Am uitat de unde am plecat, Suntem goi și uscați și ne dăm la o parte, Când necazul peste altul a dat! Am uitat să iubim, să ne încredem în alții, Îndoială și teamă e acum, Nu mai vrem să privim către zările albastre, Ne e frică să mergem pe drum... Nu las capul în jos și vă caut privirea, Și mai sper că într-o zi voi găsi Acel licăr frumos ce se cheamă iubirea Doar aceasta ne va mântui! Dintre temeri și frici îmi rămâne doar una: Teama de a nu avea timp, Să vă spun tuturor că viața e una, Să trăim totdeauna iubind ! Vasile Apopei Jr. 24.03.2021
Regrete târzii! De două zile răsfoiesc așa pierdut, File cu versuri ce le-ai așternut! Emoții , stări și vise laolaltă Și îmi dau seama cât îmi lipsești, tată! Regret nespus că nu te-am ascultat destul Și poate ca ar fi trebuit să fac mai mult, Să fi avut și eu răbdarea ta Și grija care mi-o purtai cândva! Știu că stăteam de vorbă amândoi, Dar cel ce asculta, dintre noi doi, Cu calm și cu răbdare, erai tu! Eu mă plângeam mereu că sunt pe drum, Că timpul mă presează și nu reușesc, Ca să-ți ajung în prag, să-ți spun cât te iubesc! Acum degeaba eu la tine am venit, Tu ai plecat deja, fără să-ți fi dorit! Degeaba încerc să strig că am greșit, Că nu te-am prețuit, cât mi-am dorit... Dar știu că tu veghezi asupra mea Și că ne-om revedea în “lumea ta”, Și grijile ce îmi fac acum rău Tu le-ai iertat demult, tăticul meu! Am să încerc să nu dezamăgesc Și să trăiesc în spirit creștinesc, Așa cum tu spuneai în fiecare zi: "Să credeți în Hristos, iubiți copii!" Și să țin cont în toată viața mea, Că “Domnul după inima-ți va da”! Că toată viața așa m-ai învățat, Să fiu cinstit și bun, cu sufletul curat. Și am să-ți spun acum, ultima dată, Că te iubesc și sărut mâna tată! Vasile Apopei Jr. 17.02.2021
Facă-se Doamne voia ta! Atâtea candele aprinse Ce-au spulberat atâtea vise, Privesc pierdut lumina lor Și-mi vine a urla de dor! Un sentiment de supărare, Îmi stă ca sacul în spinare Și-mi umple inima de jale, Iar printre lacrimi și suspine, Aș vrea sa te revăd pe tine. Dar sincer, nu mai văd nimic Și-atunci doar ochii ii ridic Și-n liniștea ce ne înconjoară Parcă te aud cum îmi spui iarăși “Nu mai fi trist băiatul meu Căci nu am înțeles nici eu De ce s-a întâmplat așa De ce-am plecat din viața asta, Și Doamne cât de greu mi-a fost, Să mă despart de voi, de toți. Și abia când am ajuns aici, Și-am început sa scap de frici, Atunci am înțeles și eu C-așa-i voia lui Dumnezeu” Atunci mă închin și zic așa Facă-se Doamne voia ta ! Apopei Vasile Jr. 17.04.2021
Autor articol: Oana-Talida COZMA
