Prin romanizarea desăvârşită a Daciei se formează, în veacurile II şi III după Hristos, o masă compactă de populaţie romană pe ambele maluri ale Dunării, cuprinzând Dacia, cele două Moesii, adică Dobrogea, Bulgaria până la Balcani, cu o pătrundere mai adâncă spre Sud a elementului roman pe văile Timocului şi Moravei. Romanitatea se întindea şi pe coasta Adriaticei, în Illyricum. Tot restul peninsulei Balcanice era locuit de greci sau traci, sub influenţa culturii greceşti.
Această masă de populaţie romană constitue Romanitatea orientală, restul părţii orientale a imperiului în Europa, Asia şi Africa (Egiptul) fiind constituit de mase de populaţii cu civilizaţii vechi neromane.
În timp ce din romanitatea occidentală s-au născut mai multe popoare latine sau romanice, din Romanitatea orientală s-a născut un singur popor, poporul român. Astfel că românii nu sunt numai urmaşii romanilor din Dacia, ci a întregii romanităţi orientale. Această romanitate orientală este constituită pe o bază tracică. Pe lângă coloniştii romani, intră în constituirea ei şi tracii din Sudul şi Nordul Dunării.
Limba română s-a constituit din limba latină vorbită de colonişti şi de tracii romanizaţi. Limba latină vorbită de populaţia de la Dunărea de jos era limba poporului, numită şi latina vulgară, deosebită de cea clasică, limba literară a scriitorilor romani. Limba latină vulgară nu era aceeaşi pe toată întinderea Imperiului roman. Din cauza marii întinderi a acestui imperiu, era despărţită în dialecte, care au dat naştere mai târziu limbilor romanice (franceza, italiana, spaniola, portugheza, româna). Limba română s-a născut, aşadar, din dialectul limbii latine vulgare vorbit pe ambele maluri ale Dunării de jos.
Pierderea Daciei (271 după Hristos)
Lucius Domitius Aurelianus, viitorul Împărat Aurelian, s-a născut, probabil, la 9 septembrie 214, în provincia Moesia, numită ulterior Dacia Ripensis, din Nordul Balcanilor. Tatăl său a fost arendaşul unui senator bogat, Aurelius, de la care familia lui şi-a luat numele.
Stăpânirea romană în Dacia a ţinut timp de 165 de ani (106 – 271), până ce barbarii germanici i-au forțat pe romani să părăsească provincia. În anul 268, în vremea împăratului Galienus, goţii au ocupat Dacia. Împăratul Aurelian a trecut Dunărea şi i-a învins pe goţi, dar fiind chemat în Asia pentru alte bătălii contra altor duşmani, s-a văzut silit să lase provincia în mâinile barbarilor, recunoscându-le dreptul să păstreze Dacia în calitate de federaţi (aliaţi) ai imperiului (271). Aurelian a format, în schimb, o provincie în Sudul Dunării, numită Dacia Aureliană, tăind la mijloc cele două Moesii. Mai târziu, această provincie a fost şi ea împărţită în două: Dacia Ripensis (ripa = mal) de pe malul Dunării şi Dacia Mediteraneeană, la mijlocul peninsulei


Documentare realizată de
Valentin ANDREI
