Inside CARMEN SAECULARE

Dansuri tradiționale – OBICEIURI DE ANUL NOU în județul Neamț

Bogatul folclor literar și muzical din zona Neamțului, cu predilecție din zonele văilor  Bistrița, Cracău, Ozana și Tazlău, au avut de-a lungul timpului pasionați culegători, care s=au preocupat să îl predea din generație în generație. În decursul timpului creațiile folclorice specifice sărbătorilor calendaristice dar și celor familiale au avut modificări și prefaceri atât pe plan lingvistic cât și în cadrul procesului de adaptare și asimilare a repertoriului.

Sunt multe sărbători calendaristice peste an, însă cum sunt cele de iarnă din zona Neamțului nu prea se mai întâlnesc în alte zone românești. Începând din seara de Ajunul Crăciunului și  până după Bobotează, copii, tineri și adulți pleacă fiecare pe la casele vecinilor și pe la neamuri, pentru a ura un sfârșit de an bun și un An Nou bogat și îmbelșugat, cu fericire, sănătate și prosperitate.

Apropierea sărbătorilor de Anul Nou găsește în fierbere toată comunitatea rurală. Chiar dacă gerul este năprasnic, în Postul Crăciunului, iminenta despărțire de Anul Vechi și nerăbdarea cu care este așteptat generează o atmosferă de avânt și febrilitate ce se regăsește în fiecare comunitate rurală. Nu-i nicio casă în care să nu se găsească o lumină de sărbătoare, cu care să-și aștepte urătorii.

Băieți, flăcăi, copii și însurăței își pregătesc ceata sau banda, cu care vor ura și colinda din casă în casă, pe ulițele satului sau pe străzile orașului. Fetele se întrec în a se îmbrăca frumos, așteptând cu nerăbdare să fie invitate de aleșii inimilor la joc și bal. Gospodarii și gospodinele pregătesc tot soiul de mâncăruri alese pentru a fi lăudați de musafiri: pentru seara de Ajun – alivenci, turte cu julfă, cu nucă, vărzări, iar pentru zilele ce urmează se pregătesc cozonacii, plăcintele poale-n brâu, sarmalele, friptura și vinul cel bun, scos din butoaie de stejar, confecționate de meșteri populari.

Personajele care evoluează în perioada de la sfârșitul Anului Vechi și începutul Anului Nou   interpretează o mulțime de roluri și sunt costumate în veșminte care mai de care mai strălucitoare și mai caraghioase. Acestea cutreieră zile și nopți printr-o mulțime de locuri și se străduiesc să satisfacă atât pofta lor de exprimare cât și orizontul de așteptare al celor ce îi  primesc și îi ascultă.

Așa cum subliniau în operele lor cărturarii vremurilor, „zuruitul zurgălăilor, clinchetul clopoțeilor, huruitul tălăngilor, duruitul aspru a fel de fel de tobe, muget de buhai, chemări de bucium și corn, cârâit de duruitoare, glas de instrumente muzicale, chiuituri, pocnete de harapnic, tropot de râs“ reprezintă un huiet exuberant cu care locuitori satelor și orașelor întâmpină Anul Nou.

Toate aceste datini deosebit de bogate oferă sărbătorilor de iarnă o atmosferă cu un farmec particular. Putem spune că pretutindeni unde datinile sărbătorilor sunt încă vii și bine păstrate, ele nu se fac pentru câștig material, ci fiindcă așa-i obiceiul și datina.


Autori articol:
Ion LUCHIAN și Claudiu LUCHIAN

Inside „Carmen Saeculare“ - Zigzag printre evenimentele culturale ale lunii mai