Cine nu s-a prins măcar o dată în viață într-o horă? Dar câți dintre noi știu de unde se trage acest dans românesc și ce își propune el să transmită?
În numărul anterior al revistei Coolt Neamț am prezentat pe larg informații din lumea dansului tradițional. De această dată, e momentul să cunoaștem îndeaproape hora moldovenească.
Ei bine, trebuie să știți că denumirea de horă este cea mai răspândită, pentru dansul cu funcții rituale și ceremoniale, care până a se confunda cu sfera noțiunii de dans a suferit o mare extindere. Marea răspândire și frecvența dansului au dus la concluzia că hora fost jucată de toți românii, atât la ocazii rituale cât și la petreceri. În principiu, acest dans face parte din categoria de dans de grup mixt, cu desfășurare în cerc (închis sau deschis), o formă elementară pe care o întâlnim și la jocurile de copii.
Hora este prin excelență un dans maiestuos care impune interpreților o ținută dreaptă a bustului, privirea deschisă și jovială, dar și un echilibru sufletesc. Pașii lini, fără sărituri, jocul discret al mâinilor, înscriu nuanțe diferite ale grației, care presupune o sensibilitate acută a simțului pentru frumos. Întâlnim, adesea, în jocul popular, hora sub forma unui dans de perechi. În timp ce grupul mare continuă dansul în cerc, prinși de mâini la înălțimea umerilor, în interiorul cercului o pereche de dansatori sau mai multe (dacă spațiul le permite), se desprind din cerc și joacă la mijloc. Acest tip de joc are o formă bipartită, fiindcă cei din mijloc execută alți pași, diferiți de cei din cerc. Construcția dansului este simplă, succesiunea motivelor fiind într-un mod alternant. Măsura muzicală pentru horă este de 2/4 și are la bază ritmul binar. Celulele ritmice sunt anapestul, spondeul și dipiricul.
În zona de munte întâlnim și o formă de dans unde joacă numai femeile sub denumirea „Hora fetelor de la Dămuc“, care face parte din categoria de dans-temă cu variațiuni.
În horă întâlnim strigături care pot fi comune, solistice sau dialogate. Există și strigături la comandă, care sunt legate de modul de desfășurare a dansului, respectiv succesiunea figurilor de dans.
Strigăturile sunt expresii ale stărilor sufletești de bucurie, de dragoste, a gândurilor și sentimentelor despre lume și viată, de laudă a frumuseții oamenilor. Ele pot avea rol animator, mobilizator, de emulație sau rol de comandă. Ca elemente adiacente dansului mai întâlnim șuieratul din gură, bătăi din palme sau pocnete din degete.
Aceste elemente adiacente impun schimbarea figurilor de dans sau virtuozitatea dansului.
