,,Dacă am putea vedea lumea prin ochii copiilor, am vedea lucruri minunate în tot ceea ce ne înconjoară!”,acesta este dezideratul Lilianei Apachiței, în activitatea sa la cârma unei instituții de învățământ pentru copii cu nevoi speciale.
Protagonista noastră este născută în județul Bacău, în comuna Blăgești. Drumurile vieții au adus-o la Piatra-Neamț în anul 1981, când s-a stabilit în zonă cu familia, urmând cursurile clasei a VIII-a la Școala Generală nr. 6, în prezent Liceul cu Program Sportiv, după care a urmat cursurile Liceului Industrial nr. 1, astăzi Colegiul Național de Informatică.
Chemarea către învățământ a venit natural, așa cum s-au așezat toate în viața Lilianei Apachiței. Și-a ascultat sufletul, a făcut totul cu dedicare, implicare și dragoste pentru cei din jur, iar rezultatele s-au remarcat în timp.
Vă invităm să descifrăm povestea Lilianei Apachiței, director al Școlii Profesionale Speciale Ștefan cel Mare, în interviul revistei Coolt Neamț, la rubrica Implicare Socială.
Care este povestea de viață a Lilianei Apachiței ? Cum ați ajuns în învățământ ?
Lilianei Apachiței: În anul 1991 am absolvit Facultatea de Textile-Pielărie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași și am făcut parte din prima promoție fără repartiție guvernamentală ( așa zișii „ceaușei”). Deși am absolvit studiile politehnice cu medie mare, am avut doar două opțiuni: mediul privat sau învățământul.
Instinctul de atunci a fost să aleg calea învățământului, inițial, ca profesor suplinitor pe diferite discipline, limba română, istorie sau educator, până în anul 1997. Din prima clipă mi-a plăcut să lucrez cu copiii, iar dacă ar fi să o iau de la capăt tot asta aș alege.
Cât de special este învățământul special ?
Lilianei Apachiței: Pentru mine este cel mai ,,special”. Fac cu drag ceea ce fac, iubesc copiii ,,speciali”, pentru că fiecare are povestea sa. Munca este grea, dar poate fi, de asemenea, plină de satisfacții dacă este făcută cu pasiune, răbdare și înțelegere. După furtună apare și soarele și odată cu provocările vin și recompensele și atunci te bucuri de fiecare pas făcut pentru acești copii. Uneori poți fi dezamăgit, dar îți cauți recompensele în inimă și ele vor fi acolo!
De câți ani sunteți la Școala Profesională Specială Ștefan cel Mare ?
Lilianei Apachiței: În anul 1997 m-am titularizat pe un post de inginer – discipline tehnice la Școala Specială din comuna Ștefan cel Mare – singura unitate din județ în care se studia disciplina pe care o predam. La început, nu am crezut că mă pot acomoda, venind din învățământul de masă și trecând la lucrul cu „copiii speciali”, dar după primul an de activitate cu ei, am avut sentimentul că eram aici de o veșnicie, datorită colectivului minunat, oamenilor devotați meseriei și lucrului cu astfel de elevi.
În anul 1999, doamna director prof. Bălănescu Georgeta a ieșit la pensie și am fost numită interimar până la organizarea concursului. Aveam 33 de ani și am considerat numirea mea ca o provocare. Mi-am propus să ocup funcția de director doar un an, dar cred că Doamne-Doamne așa a scris în cartea vieții mele să îndeplinesc mai mult timp această misiune, având grijă de acești copii.
Care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat de când sunteți la cârma acestei instituții de învățământ ?
Lilianei Apachiței: Firesc, prima provocare a fost atunci când am acceptat să conduc această unitate. Așa credeam atunci, dar m-am înșelat, pentru că de-a lungul activității mele m-am confruntat cu provocări din ce în ce mai mari, care mi-au dat curaj și energie să merg înainte. Ceea ce mă menține cu sufletul ,,tânăr” și inimoasă este faptul că fiecare zi petrecută cu acești copii este o provocare. Apar mereu lucruri noi, situații la care trebuie să te adaptezi din mers, rezolvări de probleme la care nici nu mă gândeam că ar putea să existe. Dar, cea mai mare provocare este mulțumirea sufletească pe care o am când reușesc să văd un zâmbet pe fața acestor copii și când mă îmbrățișează pe culoarele instituției. Pentru asta merită să lucrezi cu ei!
Câți elevi urmează cursurile Școlii Profesionale Speciale Ștefan cel Mare ?
Lilianei Apachiței: În anul școlar 2022-2023 am avut înscriși un număr de 99 de elevi cu CES (cerințe educaționale speciale) abandonați sau proveniți din familii dezorganizate, cu diferite grade de deficiențe mintale moderate și ușoare, cu vârste cuprinse între 14-25 de ani, fete și băieți.
Copiii provin din centrele școlare pentru educație incluzivă din județ, dar sunt și dintre cei care nu se pot integra în învățământul de masă, cu IQ scăzut, orientați spre școala noastră de către Comisia de Orientare Școlară din cadrul Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț.
Care sunt specializările pe care le pot urma în școală acești elevi ?
Lilianei Apachiței: În cadrul Școlii Profesionale Speciale Ștefan cel Mare oferim instruire în următoarele domenii: industrie textilă și pielărie, agricultură, alimentație publică și turism. Oferta noastră de formare este concretizată în raport cu nevoile de pe piața muncii, ale comunității locale, cu posibilitățile școlii și cu opțiunile elevilor și ale părinților acolo unde există. Alese mulțumiri Consiliului Județean Neamț pentru faptul că a făcut posibil să fim beneficiarii unui proiect de reabilitare și modernizare a școlii, care să asigure un învățământ de calitate pentru beneficiari. Unitatea dispune de clădiri moderne, săli de clasă spațioase, ateliere foarte bine dotate cu utilaje și mijloace de învățământ moderne, sală și teren de sport.
Cât de dificilă este integrarea în câmpul muncii a tinerilor cu deficiențe mintale ?
Lilianei Apachiței: Obiectivul principal al nostru este integrarea socio-profesională a tinerilor absolvenți. În fiecare an reușim să atingem acest obiectiv, cu excepția a unui număr de 3-5 absolvenți, pentru care este necesară continuarea asistenței post-profesionale. Ei sunt orientați către centrele de îngrijire și ocrotire permanentă din județ (Războieni, Păstrăveni, Bozieni), cu sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, cărora le mulțumim. Este o misiune grea, ținând cont de faptul că acești tineri nu au susținerea unei familii, nu au unde să locuiască.
Am căutat în permanență să realizăm relații de parteneriat durabile cu instituții și agenți economici pentru optimizarea integrării socio-profesionale a absolvenților noștri. Mulțumim Inspectoratului Școlar Județean Neamț, Consiliului Județean Neamț și DGASPC Neamț pentru buna colaborare privind problemele copiilor cu CES. Avem copii integrați la societăți care fac curățenie la blocuri, în domeniul alimentației, ca personal de îngrijire la pensiunile din zonă, la piscine sau spălătorii auto. Fiecare copil se naște cu o misiune pe pământ și cu un îngeraș păzitor și credința că există un loc sub soare și pentru aceștia.
Ce înseamnă lucrul cu astfel de copii sau tineri ? Care este partea cea mai frumoasă dar și mai dificilă ?
Lilianei Apachiței: Lucrul cu astfel de copii este o permanentă provocare și o dorință de a reuși să transmiți un strop de dragoste, iubire, încredere, nădejde în sufletele lor.
Partea cea mai frumoasă este aceea când vezi că sunt fericiți, mulțumiți, când te îmbrățișează și îți sunt recunoscători pentru tot efortul depus, când fac pași în viață cu credința că vor reuși.
Partea cea mai dificilă este atunci când nu reușești să le îndeplinești unele dorințe. Când vine vacanța și își doresc să meargă într-o familie care nu există și nu știi cum să reacționezi și ce să le spui.
O parte dificilă este și atunci când, deși unii dintre ei au familie, nu mai vine nimeni să-i vadă… E greu, e foarte greu atunci.
De ce ați sugera angajatorilor să integreze în câmpul muncii tineri cu nevoi speciale?
Lilianei Apachiței: Tinerii cu CES absolvenți ai învățământului special continuă să reprezinte categoria cea mai vulnerabilă. Recomand angajatorilor să integreze în câmpul muncii tinerii cu nevoi speciale deoarece și-au însușit minimul de competențe pentru practicarea unei meserii, crește imaginea firmei prin angajarea persoanelor cu dizabilități, nu intră în concurență cu ceilalți colegi, pot fi moderați mai ușor și în fața lui Dumnezeu fac un mare „Bine!” ajutând acești tineri.
Dincolo de misiunea de director la Școala Profesională Specială Ștefan cel Mare ce anume vă împlinește ?
Îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, pentru oamenii minunați pe care mi-i scoate în cale mereu. Îi mulțumesc pentru familia minunată pe care o am – soțul de profesie inginer, cu care am fost și colegă de clasă la liceu și cu care fac echipă din anul 1990. El m-a susținut și m-a încurajat în toți acești ani.
Împlinirea ca mamă este fiica mea, medic rezident la București, pe care o ador și care nu de mult și-a luat zborul din cuib și și-a format propria familie.
Mulțumesc, Doamne pentru tot!
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
