Nu de mult timp, dar totuși destul de demult, acum vreo două decenii, urbea pietreană era cutreierată în lung și în lat de un ins cu suflet de poet. Nicu Chele era omul prezent la oricare manifestare culturală, fie că era lansare de carte, spectacol de teatru, vernisaj al vreunei expoziții, recital muzical ori concert. Intra în vorbă cu artiștii, dar și cu oamenii simpli. Interacționa, socializa, încercând să afle, să cunoască, să absoarbă cât mai mult din actele culturale ale vremii. Mereu avea asupra sa un fel de ceaslov în care își nota impresiile de moment și atașa autografele artiștilor cu care intra în contact.
Pe Nicu Chele aveam să îl cunosc și ca poet. Pentru a semna placheta de versuri editată la NONA, în 2006, intitulată MEGALE SYNAXIS sau NEMURIREA ULTIMULUI CUPIDON, autorul s-a autointitulat Nicolae Harista Chele. Micul volum s-a dovedit a fi, încă de la ieșirea de sub tipar, unul cu totul aparte, așa precum îi era autorul: fiecare poem era precedat de o dedicație și de indicația muzicală sub care era de dorit să fie citit (recitat). Presupunerea noastră e că muzica respectivă îi inspirase autorului versurile care urmau.
În cele ce urmează, vă propunem spre lectură câteva mostre de creație cheliniană.
EMINESCU Actorului meu drag, Cezar Antal. Fond muzical: Frederic Chopin – Prelude No.15 Op. 28 ... Eminescu a existat Sub coji de tei uscat, Iar astăzi a intrat În scorbura altui hohot de veac, Unde linia orizontului Nu se-mpacă destul cu iarba fugară... Se face semn la fiecare poem Și Eminescu Alunecă – regret de duh amar – Și iese iar, Pe aceleași alei – Floare nouă – Floare de tei.
GÂND-PAS-LITERĂ-SUNET Nepoților și strănepoților mei. Fond muzical: Nicolai Rimski Korsakov – Flight of the Bumble Bee ... Credeam, la început, Că nimeni, din neam, nu trebuia să moară. Dar stră-stră-străbunicul împărat Chelechel A murit întâia oară, Stră-stră-străbunica doftoroaie Ileana S-a stins a doua oară. A treia oară, răsvrătitul stră-străbunicul, Preotul Vasile Poloboc Chele Trebuia să dispară, Ca a patra oară, Stră-bunica, Harista – foc și pară – A făcut moartea necesară. De bunicul, vornicul dragoman Ghiță Chele Ce să zic...!?! A murit și dânsul a cincea oară. A șasea oară – Porumbel fără aripi, de odinioară, De la Odesa la Carei, Tatăl meu, Neculai, n-a dorit să moară. La a șaptea oară, eu, Nicolae Harista Chele, Marea Comoară, Voi fi ultima moarte astrală A neamului meu. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Fă să nu mai existe Și a opta oară Pentru ADA – Oglinda lumii – fecioară! Amin! Nicolae Harista CHELE
Autor articol: Valentin ANDREI
