Turist prin Neamț – Popas la Mănăstirea Bisericani

Drumețiile noastre prin Neamț continuă și în acest număr. Pentru un răgaz la înălțime, acolo unde aerul este considerat cu adevărat purificator, am ales să vă prezentăm din tainele Mănăstirii Bisericani. Un lăcaș cu mare încărcătură spirituală, ce abundă în istorie și legende în egală măsură.

Datele ne-arată că la Bisericani a fost ridicată o biserică din lemn, cu hramul „Buna Vestire“, în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Inițial, biserica s-a numit „Sihăstria lui Iosif“, după numele Cuviosului Iosif, întemeietorul aşezării, alături de ucenicii săi veniţi din pustiul Iordanului. Pentru râvna lor în rugăciune, în secolele XV-XVI, sihăstria a căpătat denumirea de „Sihăstria bisericanilor“, adică „a evlavioşilor, bisericoşilor“. Dar poate cel mai preţios dar adus de călugări a fost „Rugăciunea inimii“ sau „Rugăciunea lui Iisus“, care, până atunci, era mai puţin cunoscută în Moldova.

În anul 1476, biserica din lemn a fost jefuită şi incendiată de turci în timpul bătăliei de la Războieni. Câțiva ani mai târziu, în 1498, biserica a fost incendiată pentru a doua oară. Fără lăcaș de cult, tulburați de frecventele bătălii, călugării însoțiți de stareţul lor, cuviosul Iosif, au plecat spre Sfântul Munte Athos, cunoscut ca Grădină a Maicii Domnului. În scurt timp însă, li s-a arătat o femeie, Maica Domnului, îmbrăcată împărăteşte, care le-a vorbit dintr-un stejar:

„-Părinţilor, unde vreţi să plecaţi?

– Ne ducem la Athos, în Grădina Maicii Domnului, au răspuns ei.

– Rămâneţi pe loc, că şi aici este grădina mea!“, le-a poruncit Maica Domnului şi s-a făcut nevăzută.

După această minune, călugării nu au mai plecat de la Bisericani şi, drept mulţumire, au aşezat o icoană a Maicii Domnului în acel stejar, iar pe locul ce poartă şi azi numele „la Iconiţa“ s-a ridicat o bisericuţă în anul 1998, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“. În interiorul acestui paraclis, acolo unde, de obicei, în biserici se află iconostasul Maicii Domnului, se poate vedea trunchiul stejarului care a fost tăiat în anul 1968, la ordinul autorităților comuniste, deoarece icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni – devenise loc de pelerinaj pentru sute și mii de oameni. Paraclisul a fost sfințit la 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la arătarea Maicii Domnului.

Minunea de la Bisericani l-a determinat pe domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt să pună fundaţia unei biserici din piatră, după cum scrie Nicolae Iorga în „Istoria Bisericii Româneşti“. Tot aici a luat fiinţă şi prima tipografie din Moldova, tipărindu-se „Scara“ Sfântului Ioan Scărarul, „Vieţile Sfinţilor“, „Minunile Maicii Domnului“, evanghelii, psaltiri, octoihuri, ceasloave și un volum al „Filocaliei“. Călugării de aici erau vestiţi traducători de limbă greacă şi slavonă, o parte dintre manuscrisele traduse păstrându-se la Biblioteca Academiei Române.

În timpul domniei lui Carol I, unele dintre mănăstirile româneşti au fost transformate în puşcării. Decizia a fost impusă și la Mănăstirea Bisericani, care în 1872 a fost transformată în închisoare, aici fiind trimişi oponenţii politici ai regimului. Minunile însă au continuat. Dacă la închisoarea de la Pângăraţi, aflată nu departe, deţinuţii mureau în masă din cauza bolilor de plămâni, la Bisericani încarcerații se întremau.

În 1905, la Bisericani s-a mai petrecut o minune, chiar în noaptea Învierii, când zidurile închisorii s-au prăbuşit. După acest moment, închisoarea a fost desfiinţată, iar mănăstirea şi-a recăpătat liniştea de dinainte. După puţină vreme, s-a decis înfiinţarea în această zonă a unui sanatoriu pentru bolnavii de cea mai ucigătoare maladie a acelor vremuri, tuberculoza pulmonară. Sanatoriul de la Bisericani există şi astăzi.

De frica necruțătoarelor boli pulmonare, mulți vieţuitori ai obştii monahale au plecat, rămânând un singur preot bătrân care slujea într-o căsuţă cu cerdac, clădită în faţa stejarului „de la Iconiţă“. De aceea, mănăstirea a devenit un schit sub administrarea Mănăstirii Durău în perioada 1904-1960, apoi sub organizarea Mănăstirii Bistriţa, până în 1990. Începând cu anul 1990, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea când a activat ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, aşezământul de la Bisericani s-a reînfiinţat ca mănăstire.

În cazul în care dorești să te bucuri de câteva momente de liniște, rugăciune și aer purificat, vizitează Mănăstirea Bisericani. Zona este de-o frumusețe copleșitoare, dezvăluind de la înălțime Valea Bistriței și lanțul munților acoperiți de codri verzi și bogați.

Lăcașul de cult este situat în satul Scăricica, comuna Viișoara, la doar 12 kilometri Vest de municipiul Piatra-Neamț.