Jovială, frumoasă și foarte talentată, îndrăgita interpretă de muzică populară Vasilica Tătaru, din Bacău, face dezvăluiri în cadrul rubricii Cafeneaua Culturală, din revista Coolt Neamț.
A debutat la vârsta de 8 ani, la Palatul Copiilor din Bacău, a câștigat numeroase festivaluri și concursuri, în 1994 a concertat în Asia, iar în 1996 a interpretat din folclorul românesc la Jocurile Olimpice din Atlanta. A cântat pe numeroase scene din Italia, Germania și Franța, alături de Corul „Armonia”, unde a fost altistă, vocea a doua a corului. A câștigat Trofeul ,,Eu miss mândră-n sat”, iar în 2009, „Miss Romândria”, însă adevărata sa frumusețe vine din felul tonic de a fi și din dragostea cu care oferă din muzica ei.
Cum resimțiți perioada sărbătorilor de iarnă? Vă bucură Crăciunul și tradițiile din jurul celei mai frumoase perioade din an?
Vasilica Tătaru: Pe cine nu bucură Crăciunul? Care suflet de pe suprafața pământului nu se bucură de aceste minunate sărbători de iarnă, cu atât mai mult cu cât noi avem o mare bogăție în datini și obiceiuri, mai ales în Moldova? Sărbătorile Crăciunului, eu le resimt și cu bucurie, dar și cu nostalgia care îmi mângâie inima precum o făcea bunica odinioară, când îmi mângâia părul. Pentru mine Crăciunul este o poveste, așa cum ar trebui să fie pentru toată lumea. Crăciunul înseamnă familie, înseamnă copii pentru cei care au aceste mari binecuvântări oferite de Dumnezeu, înseamnă părinți, înseamnă bunici, iar ospățul vine pe lângă. Satul în care eu m-am educat și în care am fost atât de iubită, din păcate mai există doar ca așezare, căci nu mai sunt în el oamenii pe care eu îi iubesc. Din păcate, bunicii mei nu mai trăiesc și am rămas doar cu surori, ai mei copii, cu părinți, prieteni și lumea aceasta pe care o ador. Iubesc oamenii și iubesc să-i strâng în brațe și să le cânt. Crăciunul pentru mine înseamnă iubire, alint, curaj, lumină și căldură.
Dacă ar fi să scormoniți printre amintiri, care este cel mai frumos colind pe care l-ați învățat în copilărie și vă bucură sufletul?
Vasilica Tătaru: Erau niște colinde din care bunica mea cânta câte o strofă – două sau un cântec religios, pentru când mergea cu steaua. Atunci când eram copil în sat, mă porneam și eu cu colinda și mă întorceam cu merinde sau bănuți; primeam de la fiecare ce avea pregătit. Toate colindele sunt foarte frumoase și în ani am învățat multe altele. Toate au același mesaj, de bucurie că s-a născut Isus.
De ce credeți că este important să păstrăm tradiția colindului și să o transmitem noii generații? Copiii dumneavoastră merg la colindat?
Vasilica Tătaru: Copiii mei merg în fiecare an la colindat. Fiul meu are 18 ani și câteva luni, fiica mea are 14 ani. Atât Alin, cât și Smaranda, pornesc la colindat împreună cu alți prieteni. Amândoi cântă la vioară și se creează un mic taraf, care susține armonici. E foarte important în a transmite mai departe copiilor noștri ceea ce înseamnă identitatea noastră și nu numai colindul, ci și semănatul, steaua, capra, ursul! Noi, moldovenii, suntem bogați, avem un întreg tezaur în datini. Copiii mei iubesc tradițiile și obiceiurile; au crescut cu toate acestea. La rândul lor, asemenea mie, și ei vor transmite copiilor lor, nepoților, strănepoților, după cum îngăduie Dumnezeu, aceste frumuseți ale noastre.
Ce reprezintă folclorul pentru dumneavoastră? Înțeleg că talentul și muzica populară sunt zestre din partea mamei, tradiție de familie.
Vasilica Tătaru: La mine în familie toată lumea cântă, toată lumea are acest talent nativ de a cânta curat. Mama nu a studiat muzica dar cântă, bunicii iubeau să cânte la câmp, în curte, în casă, laolaltă cu vecini, cu prieteni, cu rude. Muzica a fost o prietenă a mea, alături de natură, pentru că până să merg la școală, eu am crescut la țară, la bunici. Folclorul întregește tot acest tablou al copilăriei mele. Oricine iubește folclorul cred că are o noblețe interioară, ceea ce înseamnă că toată viața vor fi în căutarea sublimului, a frumuseții sufletești. Folclorul dezvoltă foarte frumos. Copil fiind, să crești cu folclorul lângă tine, să asculți cântece de odinioară, să ai habar despre interpreți care ți-au reprezentat cu cinste țara sau costumele noastre populare care sunt foarte diversificate ca motive populare, este minunat.
Care au fost cele mai bune sfaturi primite în dar de la mama dumneavoastră, doamna Maria Tătaru?
Vasilica Tătaru: Eu alături de mama am cântat încă de când eram foarte mică. Începuturile mele se leagă de numele unui ansamblu care acum nu mai există, dar atunci avea o rezonanță mare, Ansamblul Profesionist „Plaiurile Bistriței”, din Bacău. Atunci am cântat cu mama – îmi amintesc că mergeam mereu la Alba Iulia, unde participau și alte ansambluri din toată țara. Apoi am cântat la Ansamblul „Busuiocul” din Bacău – o mândrie a băcăuanilor. Întotdeauna este emoționant să cânt cu mama, iar sfaturile pe care mi le-a dat sunt acelea de a transmite adevărul mesajului unui cântec. Mai departe, am selectat singură, am fost foarte atentă în jurul meu la oameni, indiferent că ei au fost exemple pozitive sau mai puțin pozitive, oameni elitiști sau mai puțin, am cules și de la mama, am furat meserie de la fiecare dintre cei care mi-au atras atenția și mi-am însușit ce mi-a plăcut. Ce ține de dicție, mișcare scenică, expresivitate, de la mama le-am preluat, de când eram micuță, și le-am șlefuit în timp. Sfatul mamei a fost să fiu întotdeauna ambițioasă. Nu știu dacă am fost mereu… poate ar trebui să fac mult mai mult, pentru că abordez cu ușurință diverse genuri de muzică, le cânt cu toată inima, dar întotdeauna aleg doar ceea ce rezonează cu felul în care simt.
E greu parcursul spre succes pentru un artist de muzică populară ? Ați fost an la rând laureată la numeroase festivaluri de muzică populară sau de romanțe, din țară. Câtă recunoaștere aduc aceste premii?
Vasilica Tătaru: E o diferență mare între a fi un om de succes și a fi un om de valoare. Se poate ca succesul să-ți vină ca rezultat al unei promovări, ceea ce înseamnă muncă. Nu e un lucru care să se facă cu ușurință, nu e ușor să ai notorietate! Acum depinde ce înseamnă succesul – eu cred că avem succes atunci când avem o mulțumire de sine, o satisfacție personală, atunci când simțim că ne descoperim, când se așterne iubirea peste tot. Pentru mine succes înseamnă când lumea mă oprește, mă îmbrățișează și-mi spune „Vasilico, tu ești bucurie pentru omenire!”. Prin ceea ce fac și felul meu de a fi, eu reușesc să smulg un zâmbet. Sunt persoane, puține ce-i drept, care-mi spun: „De ce nu faci niște cântece ale tale?” Pentru că sunt cântecele inimii mele de când eram copil, pe care le cânta bunicul din frunză, la umbra unui nuc, și încă îmi doresc ca acele cântece să fie cântate. Întotdeauna spun, când preiau ceva din repertoriul unui interpret care nu mai este în viață – cânt melodii pe care le iubesc cu toată inima.
Cântați cu pasiune și romanțe. Cum ați descoperit acest gen muzical și de ce îl considerați special?
Vasilica Tătaru: Romanța este specială pentru că mama mi-a atras atenția asupra rigurozității pe care ar trebui să o aibă un interpret când abordează romanța. De mic copil am fost fericită să am un pick-up cu viniluri și ascultam mult Ioana Roman, Maria Tănase, Ileana Sărăroiu și mulți ații, însă eu o ador pe Ioana Radu. Timbrul ei mi se pare că se aseamănă cu timbrul unui violoncel, instrument pe care eu l-am studiat. Nu știu să vă spun de ce iubesc romanța, pur și simplu o iubesc de prima dată când am ascultat-o. Am cântat și la 12 ani – mă rugau cei din orchestra „Plaiurile Bistriței” să mai cânt romanțe. Am fost privilegiată să particip de mai multe ori la marele festival de la Târgoviște, „Crizantema de Aur”. Am obținut acolo premii, dar nu premiile au contat pentru mine, a fost onorant să pot să interpretez o romanță, mai ales când mă încerca o nostalgie vis-a-vis de oameni sau episoade din viața mea.
Care sunt artiștii care v-au influențat în mod pozitiv parcursul sau pe care i-ați studiat pentru calitățile lor incontestabile?
Vasilica Tătaru: Ioana Radu, așa cum am mai spus. De la fiecare interpret dintre veterani am luat câte ceva. Am fost cucerită întotdeauna de modestia pe care o au marii artiști, oameni cu o voce absolut sublimă, iubiți de un întreg popor, care rămâneau pământeni și nu începeau „să leviteze”. Aceștia continuă să fie oameni simpli și frumoși. Îi iubesc, evident, și pentru respectul pe care îl aveau față de ceea ce interpretau, atitudinea lor, costumele deosebit de frumoase, întreținute cu drag și respect.
Ați fost desemnată de două ori miss, la concursurile „Eu Miss Mândră-n sat” și la „Miss Romândria”. Credeți că aceste titluri v-au influențat în vreun fel parcursul?
Vasilica Tătatu: Fără doar și poate. Atunci când vedem un om, tendința este să evaluăm prin prisma văzului și să facem o schiță, dar nu e de ajuns. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cum m-a lăsat, eu sunt foarte mulțumită. Nu știu dacă sunt neapărat o femeie frumoasă, un om frumos nu poate fi evaluat așa dacă nu este văzut și cu sufletul. La mine frumusețea nu înseamnă doar partea estetică. Faptul că am ieșit miss… așa a fost să fie. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este întâmplător.
Care sunt prioritățile anului 2024 pentru artista Vasilica Tătaru?
Vasilica Tătaru: Îmi doresc să rămân sănătoasă, să am același elan și aceeași inimă, așa cum mi-a spus bunica: „Să fii bucurie! Să nu aștepți să-ți bucure alții inima din jurul tău, căci acolo înăuntrul tău găsești bucuria și cu credința în Dumnezeu să mergi înainte”. Prioritatea pentru anul care vine este ca fiul meu care urmează să susțină Bacalaureatul și admiterea la Conservator la București, să ia cu brio aceste examene. Prioritar este să-mi rămână oamenii dragi în viață, să trăim vremuri de pace, să găsim recunoștință pentru sănătate, să cântăm și să fie bună dispoziție în jurul nostru, să ne ajutăm unii pe alții și să ne iubim și să ne iertăm.
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
