Cutreierând meleagurile nemțene, facem oprire la Agapia, comună de-o frumusețe răpitoare, situată pe teritoriul depresiunii Ozana-Topolița. Denumirea de „Agapia“ provine de la sihastrul Agapie, cel care s-a adăpostit în poiana unde se află în prezent Schitul Agapia Veche.
În zonă, vă propunem să vizitați casa memorială Alexandru Vlahuță, muzeu memorial înființat chiar în casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuță, în timpul verilor. Construită din lemn, în anul 1885, casa este amplasată în apropierea Mănăstirii Agapia de la Neamț, fiind administrată de reprezentanții mănăstirii.
Organizată cu o expoziție memorială, permanentă, din anul 1963, casa memorială Alexandru Vlahuță a fost restaurată de Mitropolia Moldovei și Sucevei. Încă de la intrare, vizitatorii pășesc în fascinanta lume a scriitorului, putând admira fie mobilierul original sau obiectele personale ale familiei Vlahuță, fie fotografii, scrisori și cărți ale autorului. În zilele noastre, în pridvorul casei sunt organizate, frecvent, cenacluri literare.
Căsuța din lemn a fost construită de maica Elisabeta Străjescu, sora scriitorului și o perioadă a fost locuită de mama lor. Alexandru Vlahuță ajungea în zona Agapia în timpul verii, pentru a se odihni. Prietenii săi Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Octavian Goga sau Paul Bujor s-au numărat printre scriitorii vremii care i-au călcat pragul în micuța casă din satul mănăstiresc. Pictorul Nicolae Grigorescu, artistul care a realizat picturile din mănăstire, s-a numărat și el printre vizitatorii scriitorului.
Din anul 2004, casa memorială Alexandru Vlahuță se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț. Un motiv în plus de a o vizita dacă ajungeți în zona Mănăstirii Agapia, lăcaș de cult de-o încărcătură spirituală deosebită. Casa muzeu relevă o atmosferă specifică epocii în care a trăit scriitorul, încărcând vizitatorii cu dragoste pentru țară și literatură.
Alexandru Vlahuță s-a născut la 5 septembrie 1858, la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad și a susținut examenul de bacalaureat la București, în anul 1879. A început să scrie versuri în timpul liceului, pe care le publică în revista „Convorbiri literare“. A colaborat și cu publicații precum: România liberă, Revista nouă, Timpul, Viața românească, Drapelul, Universul sau Luceafărul.
În anul 1886 apare primul său volum, „Nuvele“, urmând ca în 1887 să editeze primul volum de poezii. Au urmat alte volume, „Din goana vieții“, în 1892, „Dan“ în anul 1894, „Un an de luptă“ în 1895, „Icoane șterse“ (Nuvele și amintiri, apărut în 1895), „În vâltoare“, în1897, și „Clipe de liniște“, în 1899.
Patriotismul scriitorului s-a manifestat şi prin dragostea pentru frumuseţile şi bogăţiile patriei, descrise în volumul ,,România Pitorească“, rezultat al unei îndelungate călătorii prin ţară. Lucrarea este descrisă de Dumitru Micu ca un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară“.
Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919.
Documentare realizată de
Oana-Talida COZMA
