File de istorie locală – CALISTRAT HOGAŞ – Întemeietorul învăţământului gimnazial din Neamţ (I)

Scriitorul Calistrat Hogaș s-a remarcat nu doar prin operele sale, ci şi printr-o îndelungată activitate pe tărâmul şcolii. În calitate de profesor şi director la gimnaziile din Piatra-Neamţ, Tecuci, Iaşi și Roman, Calistrat Ho­gaş şi-a adus contribuția, încă din tinereţe, la procesul de luminare a nenumăratelor serii de elevi.

Începuturile profesorului Hogaș

Activitatea didactică a început-o de timpuriu. La numai 22 de ani, proaspătul absolvent al liceului din Iaşi a fost numit prin concurs profesor pentru ramura literară la Gimnaziul din Piatra-Neamţ, nou înfiinţat. Prin­tr-o decizie ministerială din 28 august 1869, i se acordă şi direcţia acestei şcoli. Documentele de arhivă atestă nenumăratele greutăţi pe care a trebuit să le învingă Calistrat Hogaş la acest gim­naziu. Numai datorită dârzeniei, neîntrecutei energii, precum şi optimismului său, profesorul Hogaș a putut să reziste, din micile fonduri locale, timp de 16 ani, până în anul 1885, când școala a fost trecută în bugetul statului. Înfiinţat în 1869, printr-o decizie a Consiliului Comunal, în urma cererilor insistente ale cetăţenilor oraşului, Gimnaziul din urbea Piatra era, în acel timp, singura şcoa­lă de grad secundar din oraş şi judeţ.

La 27 noiembrie 1869 se înființează primul Gimnaziu nemțean

Apărut după cinci ani de la punerea în aplicare a Legii Instrucţiunilor Publice din 1864, Gimnaziul a avut de înfruntat aceleaşi greutăţi materiale şi aceeaşi indiferenţă din partea organelor comunale, ca şi şcolile de la sate. La 27 noiembrie 1869, printr-o solemnitate plină de entuziasm, „oaza de lu­mină“ din oraşul de la poalele Pietri­cicăi îşi deschidea porţile. La început, cu numai o singură clasă, frecventată de 23 de elevi, majoritatea săraci. Apoi, şcoala şi-a completat, treptat, generațiile, ajungând ca în anul şcolar 1872-1873 să aibă ciclul complet: patru clase.

În primii ani, corpul didactic se rezuma la numai doi profesori : Calistrat Ho­gaş, director şi profesor pentru partea literară, şi Ion Negre – alt distins profesor şi viitor revizor şcolar -, pro­fesor pentru partea reală.

Rapoarte către autorități pentru a primi un imobil funcționabil

Cea mai mare greutate în funcţionarea Gimnaziului a constituit-o localul. Timp de peste 25 de ani, Gim­naziul a trebuit să funcţioneze în două clădiri boiereşti în paragină, care pu­neau în pericol sănătatea elevilor şi profesorilor. Emoţionant în acest sens este raportul lui Hogaş către Primărie, din 15 decembrie 1871, prin care face cunoscută starea deplorabilă a localului. Redăm în cele ce urmează un frag­ment din acest raport: „… am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că cu începerea ernei, una din clase şi anume clasa I a devenit cu totul improprie pentru predarea lecţiunilor, aceasta din cauza uşii care este în foarte rea stare şi prin care frigul ernei stră­bate cu cea mai mare uşurinţă, apoi a ferestreloru, care, nefiindu dublu şi reu încheiate, lasă gerulu să le stră­bată şi se micşoreze temperatura, încât face imposibilă starea în clasă a profesorilor şi mai ales a eleviloru, în cea mai mareparte reu îmbrăcaţi“.

Cu toate aceste intervenţii, starea deplorabilă a localului persistă. Hogaş continuă cu rapoartele şi în anul următor. La 1 aprilie 1872, făcea cunoscut din nou Primăriei că una dintre cla­se se va prăbuşi dacă nu se vor lua măsuri, ca urmare a ruinării bolţii beciului „de la acest Gimnaziu şi fiinducă această ruinare s-au întîmplatu tocmai sub localul clasei I“. Situaţia acestei şcoli pietrene nu se va schimba nici în anii următori. Peste trei ani, în 1875, scriitorul călător arăta Consiliului Comunal că „materii­le sunt prea împovărate pentru un sin­gur profesor (…), precum şi lipsă totală a ori şi ce aparate ştiinţifice auxiliare, precum aparate de fizică, colecţiuni botanice, zoologice şi mineralogice, corpuri geometrice“. Ba, mai mult, în 1878, Primăria oraşului Târgu-Neamţ a suprimat mica subvenţie de 2.000 lei, pe care o dădea Primăriei oraşului Piatra-Neamţ, pentru întreţinerea celor 20 de elevi din orașul de pe malurile Ozanei, ce învăţau la acest gimnaziu, fapt pentru care diri­guitorii Primăriei pietrene au soluţio­nat „litigiul“ apărut prin… interzicerea frecventării cursurilor şcolare pentru elevii de la Târgu-Neamț. Acest fapt a produs nemulţumiri în rândul elevilor amintiţi şi al părinţilor acestora.

La 10 noiembrie 1892, era inaugurată clădirea actualului Colegiu Național „Petru Rareș“, pentru început doar nivelul corespunzător parterului.

Noul gimnaziu şi-a început activita­tea într-un local închiriat, fostă casă boierească în stare de ruină, care astăzi nu mai există.

Şcoala nu poseda nici un fel de mobilier sau material didac­tic. Un raport al lui Hogaş adresat primăriei la 5 iunie 1870, aşa cum re­zultă din dosarul 21 / 1870 al fondului „Primăria oraşului Piatra-Neamţ“, so­licita cu împrumut ceva mobilier pen­tru ţinerea examenelor: „essaminile avend a se începe, la 10 ale acestei luni şi gimnaziul neposedând mobilier necesariu pentru aseminea ocaziune, subsemnatul vă roagă să binevoiţi a regula trimiterea unui aseminea mobilier pe cât va ţinea sesiunea essaminatoare“. Într-un alt raport, după ce arăta pri­măriei oraşului lipsa completă a materialului didactic, Hogaş solicita măcar „facerea unui compas pentru aritmetică şi geometrie“.

Autor articol: Prof. Gheorghe RADU