În căutarea de a descoperi oameni care se implică activ în comunitățile lor, ne-a atras atenția Mimi Gherasim. Un OM deosebit, muncitor și implicat, cu dragoste pentru carte, dar mai presus de toate cu dragoste pentru semenii ei și tot ce o înconjoară.
Născută la Bîra, a urmat studiile liceale în cadrul Colegiului Național ,,Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț, promoția 1983, iar mai apoi,Postliceala de Biblioteconomie și Facultatea de Drept și Administrație Publică București.
Proiect după proiect, idei după idei, Mimi Gherasim redă, astfel, din cunoștințele dobândite comunității din care face parte, prin prisma meseriei de bibliotecar la Biblioteca comunală Bîra.
Spune că este pasionată de poezie, lectură, pictură, gastronomie, flori și tradiție. Noi am spune că este pasionată inclusiv de munca ei și de tot ce poate da plus valoare în comunitatea mică, dar specială, de la Bîra.
1. De ce bibliotecar? De unde chemarea spre lumea cărților?
Sunt născută în vremurile pe când se citea mult. Se citeau cărți, reviste, ziare. Mică fiind, pe când mă jucam în țărnă și cu păpuși confecționate de mama, seara, la lumina lămpii, și-n zilele de sărbătoare, îl urmăream pe tatăl meu cum citea și-i vedeam mimica feței: acu′ se încrunta, acu′ râdea, când era relaxat, când era încordat. Nu îndrăzneam să-l întreb de ce, dar mi-am propus și promis mie însămi să învăț a citi cât mai repede și să descopăr singură misterele din cărți. Zis și făcut. Mâncând Abecedarul cu poftă, am trecut la desertul mult așteptat: cărți de povești, povestiri, poezii urmate mai târziu de romane de toate felurile. Citind, trăiam o multitudine de vieți. Prima mea bibliotecă a fost alcătuită din cărțile de la premiile de sfârșit de an școlar (și chiar primeam multe pe vremea aceea). Părinții mei nu-și permiteau să cumpere, dar împreună ne-am înscris la bibliotecă. Eu împrumutam de la biblioteca școlii, iar tatăl meu de la biblioteca sătească (aceasta era deschisă doar 2 ore pe săptămână, duminica). Când fratele meu mai mare a scăpat la salariu, rafturile de cărți din casa noastră s-au umplut. Într-o perioadă de timp nu prea mai găseai în librării o carte bună. Când apărea se dădea ”pe sub mână” sau la un preț destul de mare, având în vedere că se vindeau sub formă de cadou cu alte cărți de umplutură (de regulă, politice). Revoluția m-a prins totuși cu o avere – o bibliotecă remarcabilă din care se împrumutau colegi, prieteni, vecini. Foamea de carte, cât și bucuria de a dărui hrană spirituală celor din jur m-au făcut bibliotecar. Nu eu am ales această meserie, ci ea m-a ales pe mine, de 34 de ani încoace.
Sunt o fericită că am îmbrățișat și m-a îmbrățișat cea mai frumoasă și nobilă meserie din lume, aceea de bibliotecar care implică mereu descoperirea și redescoperirea Universului. Am ales să fiu bibliotecar nu doar că-mi plac dureros de mult cărțile și miezul lor apetisant și hrănitor, ci și pentru că la bibliotecă poți face multe de folos mie, ție lui, nouă, vouă, lor…
2. Ce considerați cu adevărat fascinant într-o bibliotecă?
Aici, în bibliotecă, descoperi binele și frumosul dincolo de orice falsitate, aici educ copiii și tinerii, aducându-le în conștiință faptul că fără de carte nu am ști ce și cine suntem, faptul că fără tradiție și obiceiuri nu am exista ca popor.
S-a demonstrat că fără carte, fără un echipament spiritual, fără un sistem de credințe și tradiții, societățile se pot dezintegra. Tradițiile, obiceiurile, credința asigură supraviețuire și funcționalitate unei comunități.
Biblioteca este un templu al învățăturii cu ferestrele deschise spre întregul Univers, fiind un imperiu fără frontiere. Trebuie doar să știi să zbori. Iar dacă nu știi, lasă-te învățat de slovele ce stau nemuritoare în cărțile ei și de emoțiile și trăirile ce ți le oferă noile servicii de bibliotecă. Pentru că dincolo de carte, biblioteca zilelor noastre oferă un loc de poveste cu întâmplări minunate de unde ai șansa să devii campion, să devii supererou sau pur și simplu OM.
3. Cum este văzută, astăzi, biblioteca?
Din păcate puțini gustă și înțeleg cele spuse mai înainte. Mulți cred că biblioteca e doar un loc de „ia cartea, adu cartea” și că nu-și mai are rostul câtă vreme internetul a luat amploare. Și mulți văd internetul ca pe un substitut al bibliotecii, nu ca o sursă alternativă de informare. Dar bibliotecile, încă din 2010, au intrat în Programul Biblionet, fiind dotate cu calculatoare care oferă utilizatorului dreptul gratuit la informare și în formă electronică. Se spune că „timpul” e dușmanul lecturii. Tinerii nu mai au răbdarea să stea cu cartea în mână, preferând să utilizeze mijloace de informare rapidă. Cu toate acestea, în perioada sesiunilor, a lucrărilor de licență, drumul la bibliotecă e, fără doar și poate, pentru documentare din cărți.
Dar, în comunitatea mea, bibliotecă e văzută ca un loc unde se întâmplă lucruri ce pot revoluționa comunitatea prin proiecte educaționale, culturale, sociale, un loc de poveste unde se gătește tradițional, sănătos și cu gust, unde se țese tradiționalul țol de cordele, unde se cos în linii și cruci motive populare, unde se învață prin joc și joacă, prin experiență, prin aventură și prin serviciu în folosul comunității.
E un hub pentru oricine dorește, dar mai ales al copiilor dispuși la provocări, la depășire de limite și rezolvare de probleme, e un hub de învățare cum să fii ÎMPREUNĂ, cu drag și cu sens, pentru comunitate și de-aici, implicit, izvorul dezvoltării personale și emoționale individuale.
4. Ce le place copiilor să citească?
Aș vrea să le placă. Din păcate, 90% vin să împrumute cărți doar pentru că li s-a cerut la școală, iar școala le cere destul de rar.
Cu cei mici care încă nu știu să citească, fac literație, lectură în grup. Aleg eu cărțile care au valoare literară, al căror conținut și text răspund capacității cognitive specifice vârstei, cărți cu mesaje și neapărat imagini care-i ajută să înțeleagă anumite aspecte din viață, le crește imaginația și creativitatea și le dezvoltă inteligența emoțională.
Pentru mine e o enigmă faptul că nu mi se mai cer cărțile clasice. Un copil de clasa a IV-a nu știe de Petre Ispirescu și de Hans Christian Andersen, ci îmi cere cărți de autori străini contemporani: Joanna Cole, Annette Neubauer, Lina Zutaute Robert Munsch, Eric Carle și mulți alții. Mă adaptez acestor situații, dar mă doare sufletul că rămân închise, pentru acești copii, comori inestimabile ale literaturii clasice.
5. Sunteți un om implicat, devotat meseriei dumneavoastră, dar și nevoilor comunității și derulați o multitudine de proiecte la Bîra. De unde vin ideile și inițiativele acestor proiecte?
„Dacă ar trebui să-mi rezum în puține cuvinte experiența mea, as spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Și filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!”(Mircea Eliade).
Mi-a plăcut acest citat al lui Eliade și m-am regăsit în el. Eu sunt responsabilă prin joacă și mă joc cu responsabilitate. Responsabilitate e muncă, joacă e plăcere. Amândouă se îmbină și se încheagă proiectele. Sunt atentă la tot ce se întâmplă în comunitate pe plan cultural, social și educațional și încerc să profit de orice oportunitate de dezvoltare și bunăstare comunitară.
Îmi place să organizez activități cultural-educative și sociale cu profunde înțelesuri despre relațiile interumane și relațiile oamenilor cu natura, cu trecutul și prezentul, cu bucuria de a fi, de a face, de-a dărui, activități care să ne unească unii cu alții întru bucurie.
6. Care sunt principalele proiecte implementate prin biblioteca Bîra cu regularitate?
Într-o comunitate mică, unde se părea că nimic nu se întâmplă deosebit și se credea că n-are nimic valoros cu care să se mândrească, a început să pâlpâie o lumină care să-i arate propria valoare pe care a trebuit să o conștientizeze, ca apoi să o arate lumii cu mândrie. Cum? Înființându-se, la bibliotecă un Club Green Impact, sub umbrela Fundației Noi Orizonturi, cu scopul de-a descoperi, cerceta, promova și valorifica patrimoniul cultural și natural al comunității. Ulterior, sub aceeași umbrelă am înființat Clubul Meseriilor Rurale și Clubul de Biodiversitate Agricolă. Un număr de 30 de copii și tineri au învățat prin mine și prin partenera mea Loredana Simon – profesor de limba franceză, tot ce înseamnă patrimoniu cultural, au învățat să parcurgă toți pașii unui proiect de învățare prin serviciul în folosul comunității și au fost motivați să fie angajați activ în propriul proces de învățare, axându-se pe activități concrete de construire a competențelor specifice ecoturismului, biodiversității și caracterului unui adolescent
Principalele proiecte ale acestui club au fost:
„Delicii din bucătăria bunicii”, având ca rezultat o carte cu bucate tradiționale locale, inclusă în circuitul turistic și realizată de membrii clubului după ce au umblat din poartă-n poartă să adune rețete strămoșești.
„Șezătoarea – La Vatra Satului”:lucruri nemuritoare, mâncăruri tradiționale și servicii culturale sunt la noi la șezătoarea care dă viață prezentului din seva trecutului! – cu acest slogan am adunat oamenii și ni s-au alăturat la voie bună cu dans popular și teatru folcloric, dar și cu lucrul la războiul de țesut, la gherghef, la tors lână, la cusut în linii și cruci și împletit nuiele, la preparare de dulcețuri, murături și zacuști.
„Vântul prin sălcii” – proiect pentru a opri degradarea solului și a îmbunătăți calitatea aerului; am decolmatat un spațiu public viran pentru a-l transforma într-un spațiu verde prin plantare de puieți de salcie și plante decorative perene.
„Afluenții sănătății” – proiect în cadrul programului „Campionii planetei-conectat la Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 3 -,,Sănătate și stare de bine”. Prin acest proiect ne-am implicat în acțiuni de promovare a sănătății și de educație pentru sănătate în concordanță cu standardele europene. De asemenea, am realizat și montat în toate punctele strategice ale comunității câte o căsuță de lemn cu vitrină (căsuța ,,biblio-sănătate”), în care se găsesc broșuri, cât și o mică trusă de prim ajutor.
Pentru a sări în ajutorul celor în nevoi, am pornit prin sate cu caravana ,,Green Family and health” cu instrumentele de măsurat tensiunea, glicemia, temperatura, colesterolul și greutatea. Caravana a avut mare succes atât prin numărul mare de ,,pacienți” cât și a feedbak-ului lor.
„Tabăra-VIAȚA la țară” este o tabără de zi, concepută pentru copiii care locuiesc în zonele în care se dezvoltă ecoturismul și care provin din familii care nu își permit să plătească activități de vacanță pentru ei. Am aplicat pentru aceasta și am câștigat o săptămână de tabără pentru 90 de copii. Am fost sponsorizați de Lidl prin FNO. Copiii s-au distrat, au explorat, au experimentat, au învățat prin aventură și prin serviciul în folosul comunității. În urma taberei a rămas un foișor construit de copii cu ajutorul părinților și un solar care să ne folosească în viitoare activități.
„Biblio-plafar, biblio-ceainărie, biblio-șezătoare”- proiect ce oferă echilibru între minte și suflet, între modern și tradițional, un îndemn de-a te reconecta mai puternic cu natura, cu interiorul tău și de-a te vedea în oglindă cu rădăcinile neamului din care faci parte și cu șansa de a experimenta cu toate simțurile și a genera ipoteze, scenarii posibile, concluzii și decizii inedite.
„Parc – livadă pentru comunitate” – un proiect care vizează protecția mediului și dezvoltarea gradului de cunoștințe și înțelegere a copiilor și tinerilor cu privire la schimbările climatice. Am ales să transformăm o suprafață de teren din centrul comunei unde creșteau bălării și gunoaie, într-un parc – livadă care să aibă efecte pozitive asupra peisajului, iar mai târziu, la maturizarea pomilor.
Cu regularitate rămân activitățile săptămânale ale celor 3 cluburi care anual urmăresc oportunitățile de implementare proiecte cu impact real și durabil ce susțin comunitatea în dezvoltarea ei.
Un alt Proiect pe termen lung este „Dare to Care – îndrăznește să-ți pese” sub tutela EduCab Română – un proiect dezvoltat la nivel internațional, susținut de patru parteneri din țările Uniunii Europene: Centrul MARTA – Letonia; Asociația Viitorul Acum – Bulgaria, Centrul Român pentru Inovare în Dezvoltare Locală (CRIDL) – România; Asociación Mundus – Spania, având ca scop cooperarea internațională pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă #4, #5 și #16, iar ca grup țintă preadolescenți și adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Am lucrat și lucrez după o metodologie care permite organizarea de întâlniri cu adolescenți pe 17 subiecte de interes pentru ei (cine și cum suntem noi, cine și cum sunt eu, sex și gen, prietenie și comunicare respectuoasă, conflicte și moduri de a le rezolva, pubertate, sexualitate și relații intime, decizii, contracepție și evitarea riscurilor, dependențe și impactul lor, putere și relații, recunoașterea violenței etc).
Sub umbrela Fundației Progress am avut Clubul Code kids-copii fac coding în bibliotecile publice, care are ca scop crearea unei mișcări de coding și ȘTIM, în care copii, tineri și bibliotecari din mediul rural își dezvoltă competențele digitale și se implică în viața comunității din care provin prin rezolvarea unor teme digitale creative.
„GirlPower Network – Rețeaua fetelor puternice din rural ”- vine în sprijinul adolescentelor și propune un mijloc de dezvoltare prin învățare și implicare civică, astfel încât ele să își asume provocările cu care vin în contact, să își schimbe atitudinea și să devină mai puternice. Într-adevăr, fetele mele au devenit mai puternice. După 11 ateliere realizate cu sufletul la gură, cu atenție sporită, drept răsplată au fost invitate, în urma unui concurs de eseuri, să participe la Tabăra Fetelor neînfricate, 3 zile, la București, unde au putut să aibă contact cu femei de valoare și de succes.
În permanență sunt proiectele educative de gen Ora să ȘTIM, ,,Cartea , izvor de înțelepciune”, ,,La izvoarele cunoașterii” în colaborare cu școlile din comunitat; ,,SNV” și ,,4/4 Pentru Prieteni” în care mobilizez voluntari în diferite acțiuni sociale, ecologice, culturale.
„Viitor prin Acțiune” este un proiect derulat de Asociația A.R.T. Fusion, în parteneriat cu Organizația Națională Cercetașii României și Fundația Noi Orizonturi. Acest proiect s-a implementat în 16 localități din România din care face parte și Bîra.
7. Care este partea cea mai dificilă în implementarea proiectelor pe care le desfășurați?
Sincer? De fiecare dată am o temere: că școala va împiedica elevii să vină la club… (No comment) și, uneori, timpul nerăbdător.
8. Câtă deschidere găsiți din parte copiilor pentru implicarea lor în astfel de proiecte?
Educarea non-formală a atras mereu copiii. Sunt copiii care vin cu drag și cu dorință de a face, sunt copii care vin împinși de părinți de dragul și gura lor până văd că le place, sunt copii care vor să vină și nu-s lăsați de părinți dintr-un motiv sau altul și sunt copii care vin știind că la sfârșit de an școlar vor beneficia de o excursie. Cei care vin se implică. Avem semnat un contract de valori pe care-l respectăm.
9. A început școala, cum arată viitoarele activități la biblioteca comunală Bîra?
Ca de obiceivoieduca într-un mod non-formal copiii prin joc, povești de viață, experiență. Voi intra în jocul lor cum în mod sigur și ei vor intra în jocul meu; poveștile îi vor captiva și le vor dezvolta capacitățile de-a se înțelege pe sine în raport cu lumea din jur, în diferite situații din viață, în relația lor chiar cu ei înșiși; experiența va descoperi sau va dezvolta abilități multiple.
Mă văd provocând tinerii și copiii să viseze și să creadă în visurile lor, să fie ei înșiși și să nu le fie frică să dea drumul la idei oricât de trăsnite sau serioase ar fi, pentru că pot genera proiecte mărețe și să-și valorifice timpul căutând ,,comori” care, cu siguranță, îi vor face să vadă lumea cu alți ochi.
Din octombrie voi implementa un alt proiect la nivel național și anume ,,Școala de bani din bibliotecă” – este un program pilot, început în anul 2023, care aduce și promovează educația financiară și digitală în mediul rural prin biblioteci. Este inițiativa Fundației Progress, în parteneriat cu BCR. Scopul proiectului este de a sprijini comunitățile rurale în gestionarea finanțelor personale și utilizarea serviciilor bancare online. Voi fi trainer de educație financiară la un număr de 25 de adulți și 20 de copii. Toate activitățile din bibliotecă vor fi cu zâmbet și cu suflet. Sănătate și pace să fie!
10. Care sunt satisfacțiile unui proiect dus la bun sfârșit?
Bucuria comunității! Testimonialele tinerilor implicați și ale beneficiarilor îmi dau aripi spre alte zboruri (proiecte). Uneori, pentru că orice proiect implică multă muncă și mult din timpul ce-ar trebui dedicat familiei, răsuflu ușurată și mulțumesc Domnului că n-am făcut degeaba umbră pământului. Îmi propun să iau pauză, dar nu reușesc să fac pas sau să dau cu piciorul tentațiilor și oportunităților și-o iau de la capăt.
11. Cel mai mult vă încarcă bateriile să… ?
Citesc o carte bună, să grădinăresc, să copilăresc împreună cu nepoțelul meu și… să nu râdeți, să dorm bine (mă năpădesc insomniile de ceva vreme).
Interviu realizat de
Oana-Talida COZMA
